PENTRU AVVA CASIAN

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

1. Povestit-a : ne-am dus eu şi sf. Ghermano în , la un bătrân şi primindu-ne în gazdă, a fost întrebat de noi: pentru ce în vremea primirii fraţilor celor străini, canonul postului nostru – precum am luat în – nu-l păziţi? Şi a răspuns zicând: postul totdeauna cu mine este, iar pe voi a vă ţine totdeauna cu mine, nu pot. Şi postul adevărat este lucrul şi de trebuinţă şi de nevoie, însă al voinţei noastre este iar împlinirea dragostei, de nevoie o cere legea lui . Prin voi dar primind pe , sunt dator cu toată silinţa să-L odihnesc. Iar după ce vă voi petrece pe voi, canonul postului pot iarăşi să-l câştig. Căci nu pot fiii nunţii să postească, câtă vreme este mirele cu dânşii. Iar când se va lua de la dânşii mirele, atunci cu slobozire vor posti1(Mat. IX, 15; II, 19; Luca V, 34.).

 

2. Acelaşi a zis că era un bătrân şi îi slujea o sfântă fecioară, iar oamenii ziceau: nu sunt curaţi. Şi a auzit bătrânul. Deci când era să se săvârşească, a zis părinţilor: după ce mă voi săvârşi, răsădiţi toiagul meu la mormânt. Şi dacă va odrăsli şi va face roade, să ştiţi că sunt curat cu dânsa iar de nu va odrăsli şi nu va face roade, să cunoaşteţi că am căzut cu dânsa. Şi au răsădit toiagul şi a treia zi a odrăslit şi a făcut roade. Şi toţi au slăvit pe .

 

3. Zis-a iarăşi: ne-am dus la alt bătrân şi ne-a făcut pe noi de am gustat şi ne îndemna după ce ne-am săturat să mai mâncăm. Iar eu zicând că nu mai putem, el a răspuns: dar eu, venind fraţii, de şase ori am pus masa şi îndemnând pe fiecare, împreună mâncam şi încă îmi este foame. Dar tu o dată mâncând, atât te-ai săturat încât să nu mai poţi mânca?

 

4. Povestit-a iarăşi acesta, că a mers avva , bărbat egumen al unei chinovii mari, la avva care trăia de patruzeci de ani într-o pustie foarte adâncă şi ca cel ce avea către dânsul multă dragoste şi îndrăzneala cea din dragoste. A zis către el: fug nu de fraţi, ci de reaua meşteşugire a dracilor. Şi de nici un om fiind degrab supărat, ce ai isprăvit? Iar el a zis: de când m-am călugărit; niciodată nu m-a văzut soarele mâncând. A zis şi avva : nici pe mine mâniindu-mă.

 

5. Pe acest avva , fiind spre sfârşit şi vrând să se ducă către cu osârdie şi voios, l-au înconjurat fraţii, rugându-l să le lase în loc de moştenire un cuvânt scurt şi de mântuire, prin care vor putea să se suie la săvârşirea cea întru . Iar el suspinând, a zis: niciodată n-am făcut voia mea, nici am învăţat pe cineva ceea ce mai înainte n-am făcut.

 

6. Povestit-a iarăşi despre alt bătrân care şedea în pustie că s-a rugat lui să i se dăruiască lui ca niciodată să nu dormiteze când se porneşte vreo vorbă duhovnicească, iar de va aduce cineva cuvinte de clevetire sau de vorbă deşartă, îndată să adoarmă, ca să nu guste auzurile lui acest fel de otravă. Şi acesta zicea că este silitorul vorbei deşarte şi luptătorul a toată învăţătura duhovnicească, aducând şi acest fel de pildă. Că vorbind eu, zice, pentru folos către oarecari fraţi, de atâta somn adânc au fost cuprinşi, încât nici genele ochilor nu puteau să le mişte. Eu vrând dar să arăt lucrarea demonului, cuvânt de vorbă deşartă am adus la mijloc, de care făcând haz, numaidecât s-au trezit. Şi suspinând am zis: cât timp pentru lucruri cereşti vorbeam, ochii voştri, ai tuturor de somn erau cuprinşi iar când cuvânt deşert a curs, toţi cu osârdie v-aţi deşteptat. Pentru aceea, iubiţilor fraţi, mă rog, cunoaşteţi lucrarea demonului celui viclean şi de sine luaţi aminte, păzindu-vă de dormitare, când faceţi ceva duhovnicesc, sau ascultaţi.

 

7. Zis-a iarăşi că un om bogat, lepădându-se de lume şi averile sale la săraci dându-le, a oprit oarece spre odihna sa, nevrând să primească smerita cugetare cea din lepădarea cea desăvârşită şi supunerea cea adevărată a canonului vieţii de obşte. Către care, cel întru sfinţi Vasile a grăit în acest fel: şi averile le-ai pierdut şi călugăr nu te-ai făcut.

 

8. A zis iarăşi că era un călugăr locuind într-o peşteră în pustie şi i s-a vestit lui de către rudeniile cele după trup că tatăl său tare este supărat de boală şi va să se săvârşească; să vină ca să-l moştenească. Iar el a răspuns către dânşii: eu mai înainte decât acela am murit lumii. Mort pe viu nu moşteneşte.

Cuvinte cheie, , , , , , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate