Religio

Cartea:

Cărți

PENTRU AVVA GHELASIE

1. Au zis unii pentru avva Ghelasie, că avea o carte în membrane1(Piei subţiri sau pergamente, care serveau în vechime în loc de hârtie.), al cărei preţ era de optsprezece bani. Şi era scrisă într-însa toată Scriptura cea veche şi cea nouă şi se afla pusă în biserică, ca oricare din fraţi va voi, să o citească. Şi venind un frate străin, cum a văzut-o pe ea, a poftit-o şi furându-o, a ieşit. Iar bătrânul nu a alergat după dânsul, ca să-l prindă, măcar că a priceput. Deci, mergând acela în cetate, căuta să o vândă şi găsind pe cel ce voia să o cumpere cerea preţul de şaisprezece bani. Iar cel ce vrea să o cumpere, îi zicea lui: dă-mi-o să o cerc şi aşa îţi voi da preţul ei. Deci, a dat-o lui. Iar el luând-o, a dus-o la avva Ghelasie să o cerce, spuindu-i suma preţului cerut de cel ce o vindea. Şi a zis bătrânul: cumpăr-o, că este bună şi face preţul care l-ai spus! Şi venind omul, a spus celui ce o vindea, altele şi nu cele ce a zis bătrânul, zicând: iată am arătat-o lui avva Ghelasie şi mi-a zis că este scumpă şi nu face preţul care l-ai zis. Acela auzind, i-a zis lui: nimic altceva nu ţi-a zis bătrânul? Zis-a lui: nu! Atunci a zis: nu mai voiesc să o vând. Şi umilindu-se, a venit la bătrânul, pocăindu-se şi rugându-l pe el să o primească. Iar bătrânul nu voia să o ia. Atunci i-a zis lui fratele: de nu o vei lua nu am odihnă. Zis-a lui bătrânul: dacă nu te odihneşti, iată o primesc. Şi a rămas fratele acela acolo până la sfârşitul lui, fiindcă s-a folosit de lucrarea bătrânului.

 

2. Acestui avva Ghelasie, i-a rămas o chilie de la un oarecare bătrân, care era şi el monah, împrejurul Nicopolei având locuinţa. Şi această chilie avea şi livadă. Deci un lucrător oarecare al lui Vacat, cel mai mare peste Nicopole, cel din Palestina, fiind rudenie bătrânului celui pristăvit, a venit către Vacat şi-l ruga să ia livada aceea, că i se părea că după lege la el trebuia să se pogoare. Iar el fiind răpitor, se cumpănea cu mâinile sale să ia livada, iar Ghelasie nevrând să dea mirenilor chilia călugărească, nu vrea să o lase pe dânsa să o ia. Deci, pândind Vacat dobitoacele lui avva Ghelasie, care aduceau măsline de la livada aceea şi luând măslinele cu mâinile sale, cu de-a sila le-a adus la casa sa şi de-abia mai târziu, cu ocară le-a lăsat dobitoacele împreună cu oamenii lor. Iar fericitul bătrân roadă adică nici cât de puţină nu a luat, iar livada nu a lăsat-o să o ia pentru pricina cea mai sus zisă, de unde s-a aprins Vacat. Şi fiindcă şi alte pricini îl trăgeau pe el, căci era iubitor de judecăţi, a mers la Ţarigrad călătorind pe jos.
Deci, venind el la Antiohia, când acolo ca un luminător mare strălucea sfântul Simeon şi auzind de dânsul, că era mai presus de om, a dorit, ca un creştin, să vadă pe sfântul; iar văzându-l pe dânsul de pe stâlp sfântul Simeon, că îndată a intrat în mănăstire, îl întreba pe el: de unde eşti şi unde mergi? Iar el a zis: de la Palestina sunt şi merg la Ţarigrad. Iar sfântul iarăşi a zis către el: şi pentru care trebuinţă? I-a răspuns Vacat: pentru multe trebuinţe şi nădăjduiesc, cu rugăciunile sfinţiei tale să mă întorc şi să mă închin sfintelor tale urme. Şi i-a zis sfântul Simeon: nu voieşti să spui, deznădăjduite omule, că mergi asupra omului lui Dumnezeu? Dar nu-ţi va fi calea cu bine şi nici casa ta nu o vei mai vedea; iar de vei asculta sfatul meu, să te întorci de aici şi să te pocăieşti către dânsul, dacă cu viaţă ajunge la loc. Deci îndată cuprinzându-se de friguri şi punându-se în năsălie de cei ce erau cu dânsul, mergea după cuvântul sfântului Simeon, să ajungă la loc şi să se pocăiască înaintea părintelui Ghelasie, dar ajungând până la Virit s-a săvârşit şi n-a mai văzut casa sa, după proorocirea sfântului. Acestea şi fiul lui care tot cu acelaşi nume, adică Vacat, era numit, a spus după moartea tatălui său, multor bărbaţi vrednici de credinţă.

 

3. Încă şi aceasta au povestit-o mulţi din ucenicii lui, că, oarecând fiind adus lor un peşte, pe acesta prăjindu-l bucătarul, l-a adus la chelar, iar sosind chelarului o trebuinţă de nevoie, a ieşit din chelărie lăsând peştele jos într-un vas; poruncind unui copil mic al fericitului Ghelasie, să-l păzească un ceas până se va întoarce. Iar copilul lăcomindu-se s-a apucat să mănânce peştele fără de nici o sfială. Deci, intrând chelarul şi aflându-l mâncând, mâniindu-se pe copil, care şedea jos, l-a împins cu piciorul fără de socoteală, iar din oarecare lucrare diavolească, fiind lovit peste inimă leşinând, a murit. Iar chelarul, fiind cuprins de frică, l-a pus pe aşternutul său şi acoperindu-l a purces de a căzut la picioarele lui avva Ghelasie, vestindu-i ce s-a întâmplat. El a poruncit ca nimănui să nu spună, poruncindu-i şi aceasta, că dacă se va face seară, şi se vor aşeza toţi, să-l ducă pe el în altar, şi să-l pună înaintea jertfenicului şi să iasă de acolo. Şi venind bătrânul în altar, a stătut la rugăciune. Şi în vremea cântării celei de noaptea, adunându-se fraţii, a ieşit bătrânul şi copilul urmând după dânsul, neştiind nimenea afară de el şi de chelar, până la sfârşitul lui.

 

4. Se spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci şi de alţii mulţi, care adesea, ori se duceau la dânsul, cum că în vremea Soborului celui a toată lumea din Calcedon, Teodosie care a început în Palestina dezbinarea lui Dioscor, alergând înaintea episcopilor celor ce vreau să se întoarcă la ale lor biserici – căci şi acela era în Ţarigrad, fiind gonit de la patria sa, ca cel ce se bucura pururea de tulburări – a mers, zic, până la avva Ghelasie, la mănăstirea lui, spunându-i de Soborul cel din Calcedon, cum că a întărit dogma lui Nestorie, cu aceasta socotind să răpească pe sfântul întru ajutorul viclenirii şi a dezbinării sale. Iar el din aşezarea omului aceluia şi din priceperea ce avea de la Dumnezeu, a cunoscut vicleşugul socotelii lui şi nu numai că n-a fost răpit cu depărtarea lui de la dreapta credinţă, ca cei de atunci mai toţi, ci precum se cade l-a ocărât şi l-a izgonit. Că aducând la mijloc pe copilul pe care l-a înviat din morţi, zicea cu un chip cinstit şi cu bună rânduială: de voieşti a grăi pentru credinţă, ai pe acest prunc, care aude cele zise de tine, şi-ţi va da răspuns, că eu nu am vreme să ascult cele ce se grăiesc de tine. Ruinându-se, dar dintr-acestea şi mergând la Sfânta Cetate, răpeşte tot cinul călugăresc, cu chip de râvnă dumnezeiască; răpeşte încă şi pe împărăteasa, fiind ea atunci acolo; şi aşa aflând ajutor, apucă cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai întâi cu ucideri, aducându-l pe acesta şi alte fărădelegi şi nedreptăţi făcând, care şi până acum mulţi le pomenesc. Atunci dar dacă l-au apucat şi pofta şi-a dobândit, apucând mai înainte şi scaunele episcopilor, nevenind aceia încă, aduce şi pe avva Ghelasie şi porunceşte lui cu îngrozire şi cu străşnicie să intre în altar. Iar după ce a intrat, îi zice: anatematiseşte pe Iuvenalie. Iar el nesperiindu-se nicicât de puţin, i-a zis: eu pe alt episcop al Ierusalimului nu ştiu, decât pe Iuvenalie. Înfricoşându-se de aceea Teodosie, ca să nu se asemene şi alţii la râvna lui cea cu dreaptă credinţă, porunceşte să-l scoată curând din biserică. Apucându-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui şi strângând lemne împrejur spre a-l arde pe el, îl îngrozeau. Dar văzând că nici aşa nu se apleacă, nici se teme nicidecum, ci mai vârtos aceia s-au temut de scularea norodului, ca să nu fie asupra lor, pentru că era vestit şi arătat pretutindeni fericitul. Iar aceasta era mai vârtos din purtarea de grijă a Celui de sus; deci au slobozit nevătămat pe mucenic, care cât despre sine, s-a făcut lui Hristos ardere de tot.

 

5. Povestesc unii pentru el, că în tinereţile sale vieţuia viaţa cea fără de avere. Deci erau întru aceea vreme şi alţii mulţi prin aceleaşi locuri iubind o viaţă ca aceea, între care şi un bătrân oarecare foarte prost şi nestrângător, petrecând într-o chilie până la moarte, măcar că a avut ucenici la bătrâneţile sale. Acesta împreună cu cei ce erau cu el s-a nevoit să păzească, ca să nu aibă două haine nici să poarte grijă de ziua de mâine până la moarte. Deci, când s-a întâmplat lui avva Ghelasie din pronie dumnezeiască, a aşeza viaţă de obşte şi îi aducea multe, a dobândit încă şi cele de trebuinţă vieţii celei de obşte, aducându-i dobitoace multe şi boi. Că, Cel ce a ajutat dumnezeiescului Pahomie dintru-ntâi a aşeza viaţa de obşte şi acestuia i-a ajutat la toată tocmirea mănăstirii. Deci, în acestea văzându-l cel mai sus numit bătrân şi având dragoste curată către dânsul, i-a zis: mă tem, avvo Ghelasie, ca nu cumva să se lege mintea ta către sate şi către altă avere a chinoviei. Iar el i-a răspuns: este legată mai vârtos mintea ta la undreaua cu care lucrezi, decât cugetul lui Ghelasie la averile acelea.

 

6. Se spunea pentru avva Ghelasie că de multe ori fiind tulburat de gânduri, ca să se ducă înlăuntrul pustiei, iar mai de pe urmă dacă a văzut că nu poate să se împotrivească, a început a ispiti gândul său, de poate să şadă în pustie şi sculându-se, umbla pe afară de chilie, nici pâine mâncând, ci verdeţuri, nici intrând sub acoperământ, şi zicând întru sine: cei ce sunt în pustie, acestea toate nu le au. Şi petrecând aşa trei zile, a ostenit şi a certat gândul cel ce îl tulbura pe el, cu mustrare zicând: dacă nu poţi să faci lucrurile ce trebuie în pustie, şezi în chilia ta, cu răbdare plângând păcatele tale, iar nu umbla din loc în loc. Căci pretutindeni ochiul lui Dumnezeu vede lucrurile omeneşti.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul