Povestit-a unul din părinţi despre avva Ioan persul, că din darul lui cel mult, întru prea adâncă nerăutate a venit. Că acesta petrecea în Arabia Egiptului şi s-a împrumutat odată de la un frate cu un galben şi a cumpărat in să lucreze. Şi a venit un frate rugându-se şi zicând: dăruieşte-mi, avvo, puţin in să-mi fac un leviton (îmbrăcăminte)! Şi i-a dat cu bucurie. Asemenea încă şi altul a venit rugându-se: dă-mi puţin in, să-mi fac o fotă! Şi i-a dat şi lui asemenea. Şi alţii cerând, da în scurt cu bucurie. La urmă vine stăpânul galbenului, cerându-l, şi i-a zis lui bătrânul: mă duc şi ţi-l aduc. Şi neavând de unde să-l dea, s-a sculat să se ducă la avva Iacov al diaconului, să se roage să-i dea banul, ca să plătească fratelui. Şi mergând, a găsit un galben jos pe pământ, şi nu s-a atins de dânsul. Şi făcând rugăciune, s-a întors la chilia sa. Şi a venit fratele iarăşi supărându-l pentru ban. Şi i-a zis bătrânul: eu negreşit port grijă şi mergând iarăşi a găsit banul jos unde era, şi făcând rugăciune s-a întors la chilia sa. Şi iată, asemenea a venit fratele cel ce îl supăra şi i-a zis bătrânul că negreşit de această dată îl aduce. Şi sculându-se iarăşi a venit la acel loc şi l-a găsit acolo stând. Şi făcând rugăciune, l-a luat, şi a venit la avva Iacov, şi i-a zis: avvo, venind la tine, am găsit banul acesta pe cale. Deci, ajută şi vesteşte în enorie, nu cumva l-a pierdut cineva, şi de se va găsi stăpânul lui, dă-l. Deci mergând bătrânul, trei zile a vestit şi nimeni nu s-a găsit, care să fi pierdut banul. Atunci a zis bătrânul către avva Iacov: deci, dacă nimeni nu l-a pierdut, dă-l acestui frate, că îi sunt dator lui şi venind să iau de la tine milă1(Milostenie.) şi să plătesc datoria l-am găsit. Şi s-a minunat bătrânul, cum fiind dator şi găsind, nu l-a luat, să-l fi dat. Şi aceasta încă era mirare de dânsul, că de venea cineva să se împrumute de la el de ceva cândva, nu singur da, ci zicea fratelui: du-te, ia-ţi ţie orice ai trebuinţă! Şi dacă aducea, îi zicea: pune-l iarăşi la locul lui! Iar dacă nimic nu aducea cel ce a luat, nimic nu-i zicea.
2. Se spunea despre avva Ioan persul că venind la dânsul nişte oameni răi, a adus lighean şi se ruga să le spele picioarele, iar aceia cucernicindu-se, au început a se pocăi.
3. Zis-a cineva lui avva Ioan persul: atâta osteneală am făcut noi pentru Împărăţia cerurilor, oare putem să o moştenim? Şi a zis bătrânul: eu cred că voi moşteni Ierusalimul cel de sus, care este scris în ceruri2(Evrei XI I 22–23.). Căci credincios este cel ce a făgăduit3(Evrei X, 23.). Şi pentru ce să nu cred? Iubitor de străini ca Avraam m-am făcut, blând ca Moise, sfânt ca Aaron, răbdător ca Iov, smerit cugetător ca David, pustnic ca Ioan, jalnic ca Ieremia, învăţător ca Pavel, credincios ca Petru, înţelept ca Solomon. Şi cred ca tâlharul, că Cel ce mi-a dăruit acestea pentru a Sa bunătate, şi Împărăţia mi-o va da!
Cuvinte cheieAvraam, avva Iacov, avva Ioan, avva Ioan persul, Egipt, Eva, Ieremia, Ierusalim, Ioan, Iov, Moise, Petru, rugăciune, Solomon
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
