PENTRU AVVA ISAIA

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

1. Zis-a : nimic nu foloseşte pe noul începător aşa de mult ca ocara. Că precum este pomul, care se udă în toate zilele, aşa este noul începător, care se ocărăşte şi suferă.

 

2. Zicea iarăşi către cei ce încep bine şi se supun sfinţilor părinţi: vopseaua cea dintâi nu iese, precum se întâmplă la porfiră. Şi după cum ramurile cele tinere se întorc şi se pleacă lesne, aşa fac şi noii începători, fiind întru supunere.

 

3. Zis-a iarăşi: noul începător, mutându-se din mănăstire în mănăstire, este asemenea unui dobitoc, care se trage de căpăstru aici şi acolo.

 

4. Zis-a iarăşi: făcându-se masă şi fraţii mâncând în biserică. Şi vorbind unii cu alţii, preotul Pelusiului mustrându-i pe ei le-a zis: tăceţi fraţilor, căci eu ştiu un frate care mănâncă cu noi şi bea pahare ca şi noi şi rugăciunea lui se suie înaintea lui ca focul.

 

5. Se povesteşte pentru că a luat oarecând o vargă şi s-a dus la arie şi a zis lucrătorului: dă-mi grâu! Şi lucrătorul i-a zis: au doară şi tu ai secerat, avvo? Zis-a cuviosul: nu! Şi i-a zis lucrătorul: cum dar voieşti să iei grâu, dacă nu ai secerat? Şi i-a zis lui bătrânul: şi dacă nu va secera cineva, nu ia plată? Zis-a lucrătorul: nu! Şi aşa s-a dus bătrânul. Iar fraţii văzând ce a făcut, i-au pus lui metanie, rugându-l să le spună pentru ce a făcut aceasta. Răspuns-a lor bătrânul: spre pildă am făcut aceasta, că de nu va lucra cineva, nu ia plată de la .

 

6. Acelaşi a chemat pe unul din fraţi şi i-a spălat picioarele şi a pus o mână de linte în oală. Şi după ce s-a înfierbântat, a dat-o în lături. Şi a zis lui fratele: nu este fiartă îndeajuns, avvo. Şi i-a răspuns lui cuviosul: nu-ţi este destul că măcar a văzut focul? Şi aceasta este mare mângâiere.

 

7. Zis-a iarăşi: de va voi să miluiască pe vreun suflet, iar el se semeţeşte şi nu sufere, ci îşi face voia sa, îl sloboade pe el să pătimească cele ce nu voieşte, ca aşa să-l caute pe El.

 

8. Zis-a iarăşi: de va voi cineva să răsplătească rău pentru rău, poate şi numai cu ameninţarea să vateme conştiinţa fratelui.

 

9. Acelaşi a fost întrebat ce este iubirea de argint? Iar el a răspuns: a nu crede lui că poartă grijă de tine, a te deznădăjdui de făgăduinţele lui şi a iubi peste măsură ca să te întinzi cu avuţiile.

Cuvinte cheie, , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare