PENTRU AVVA ISIDOR PREOTUL

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

1. Se spunea despre preotul că a venit odată un frate ca să-l cheme la prânz. Iar bătrânul n-a suferit să meargă, zicând că de mâncare fiind amăgit, afară din rai s-a sălăşluit. I-a zis lui fratele: tu încă te temi să ieşi din chilia ta? Iar el iarăşi i-a zis: fiule, mă tem că , răcnind ca un leu, caută pe cine să înghită1(I V, 8.). Şi de multe ori zicea că dacă cineva se va da pe sine la băutura de vin, nu va scăpa de bântuiala gândurilor. Că şi , silit fiind de fetele lui, s-a îmbătat de vin şi prin beţie spre păcatul cel fără de lege lesne l-a găsit2(Facere 19, 33, 35.).

 

2. Zis-a : dacă împărăţia cerurilor pofteşti, defaimă banii şi de dumnezeiasca răsplătire te ţine.

 

3. Zis-a iarăşi: a trăi după , este cu neputinţă dacă vei fi iubitor de dezmierdări şi iubitor de argint.

 

4. Zis-a iarăşi: dacă după lege vă nevoiţi postind, nu vă mândriţi. Iar dacă pentru aceasta vă lăudaţi, mai bine să mănânce carne, decât să se îngâmfeze şi să se laude cineva.

 

5. Zis-a iarăşi: trebuie ucenicii şi ca pe nişte părinţi să iubească pe cei cu adevărat dascăli, şi ca de nişte stăpâni să se teamă. Şi nici pentru dragoste să nu slăbească frica, nici pentru frică să nu înegrească dragostea.

 

6. Zis-a iarăşi: dacă pofteşti mântuirea, fă toate cele ce duc la dânsa.

 

7. Se spunea despre , că ducându-se vreun frate la dânsul, fugea mai înăuntrul chiliei. Şi îi ziceau fraţii: avvo, ce este aceasta ce faci? Şi zicea: au nu şi fiarele fugind în vizuinile lor, scapă? Acestea le zicea pentru folosul fraţilor.

 

8. Povestit-a un bătrân, că în vremea marelui Isidor preotul Schitului era un frate diacon, pe care pentru multa lui faptă bună vrea să-l facă preot, ca să rămână în locul lui după moarte. Iar el, din evlavie, nu s-a atins de hirotonie, ci a rămas diacon. Deci, pe acesta, din bântuiala vrăjmaşului, l-a zavistuit oarecare din bătrâni şi toţi fiind în biserică pentru slujbă, mergând bătrânul a pus pe ascuns cartea sa în chilia diaconului şi venind a vestit lui , zicând, că oarecare din fraţi i-a furat cartea. Şi mirându-se , a zis: niciodată ceva de acest fel nu s-a făcut în . Deci, a zis preotului bătrânul acela care a pus pe ascuns cartea: trimite doi din părinţi cu mine, ca să cercăm chiliile. Deci mergând, întâi au pipăit prin chiliile celorlalţi. Şi pe urmă au venit la chilia diaconului, şi găsind acolo acea carte, au adus-o la preot în biserică şi au spus unde au găsit-o, fiind de faţă şi diaconul şi auzind. Iar el a făcut metanie înaintea a tot norodul, lui , zicând: am greşit, dă-mi canon şi i-au dat canon trei săptămâni să nu se precestuiască. Deci venind fratele la slujbă sta înaintea bisericii şi cădea înaintea a tot norodul zicând: iertaţi-mă, că am greşit! Iar după trei săptămâni a fost primit la împărtăşanie. Şi îndată s-a îndrăcit bătrânul care îl năpăstuise şi a început a se mărturisi strigând şi zicând: am năpăstuit pe robul lui . Şi făcându-se de toată biserica pentru dânsul, nu se tămăduia. Atunci marele Isidor a zis înaintea tuturor fraţilor: roagă-te pentru dânsul, că tu ai fost năpăstuit! Şi dacă nu prin tine, apoi nici prin altul nu se tămăduieşte. Şi rugându-se el, îndată s-a făcut sănătos bătrânul.

Cuvinte cheie, , , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Trupuri imateriale - reprezentari bizantine ale ingerilor