1. Se spunea despre avva Isidor preotul că a venit odată un frate ca să-l cheme la prânz. Iar bătrânul n-a suferit să meargă, zicând că Adam de mâncare fiind amăgit, afară din rai s-a sălăşluit. I-a zis lui fratele: tu încă te temi să ieşi din chilia ta? Iar el iarăşi i-a zis: fiule, mă tem că diavolul, răcnind ca un leu, caută pe cine să înghită1(I Petru V, 8.). Şi de multe ori zicea că dacă cineva se va da pe sine la băutura de vin, nu va scăpa de bântuiala gândurilor. Că şi Lot, silit fiind de fetele lui, s-a îmbătat de vin şi prin beţie diavolul spre păcatul cel fără de lege lesne l-a găsit2(Facere 19, 33, 35.).
2. Zis-a avva Isidor: dacă împărăţia cerurilor pofteşti, defaimă banii şi de dumnezeiasca răsplătire te ţine.
3. Zis-a iarăşi: a trăi după Dumnezeu, este cu neputinţă dacă vei fi iubitor de dezmierdări şi iubitor de argint.
4. Zis-a iarăşi: dacă după lege vă nevoiţi postind, nu vă mândriţi. Iar dacă pentru aceasta vă lăudaţi, mai bine să mănânce carne, decât să se îngâmfeze şi să se laude cineva.
5. Zis-a iarăşi: trebuie ucenicii şi ca pe nişte părinţi să iubească pe cei cu adevărat dascăli, şi ca de nişte stăpâni să se teamă. Şi nici pentru dragoste să nu slăbească frica, nici pentru frică să nu înegrească dragostea.
6. Zis-a iarăşi: dacă pofteşti mântuirea, fă toate cele ce duc la dânsa.
7. Se spunea despre avva Isidor, că ducându-se vreun frate la dânsul, fugea mai înăuntrul chiliei. Şi îi ziceau fraţii: avvo, ce este aceasta ce faci? Şi zicea: au nu şi fiarele fugind în vizuinile lor, scapă? Acestea le zicea pentru folosul fraţilor.
8. Povestit-a un bătrân, că în vremea marelui Isidor preotul Schitului era un frate diacon, pe care pentru multa lui faptă bună vrea să-l facă preot, ca să rămână în locul lui după moarte. Iar el, din evlavie, nu s-a atins de hirotonie, ci a rămas diacon. Deci, pe acesta, din bântuiala vrăjmaşului, l-a zavistuit oarecare din bătrâni şi toţi fiind în biserică pentru slujbă, mergând bătrânul a pus pe ascuns cartea sa în chilia diaconului şi venind a vestit lui avva Isidor, zicând, că oarecare din fraţi i-a furat cartea. Şi mirându-se avva Isidor, a zis: niciodată ceva de acest fel nu s-a făcut în Schit. Deci, a zis preotului bătrânul acela care a pus pe ascuns cartea: trimite doi din părinţi cu mine, ca să cercăm chiliile. Deci mergând, întâi au pipăit prin chiliile celorlalţi. Şi pe urmă au venit la chilia diaconului, şi găsind acolo acea carte, au adus-o la preot în biserică şi au spus unde au găsit-o, fiind de faţă şi diaconul şi auzind. Iar el a făcut metanie înaintea a tot norodul, lui avva Isidor, zicând: am greşit, dă-mi canon şi i-au dat canon trei săptămâni să nu se precestuiască. Deci venind fratele la slujbă sta înaintea bisericii şi cădea înaintea a tot norodul zicând: iertaţi-mă, că am greşit! Iar după trei săptămâni a fost primit la împărtăşanie. Şi îndată s-a îndrăcit bătrânul care îl năpăstuise şi a început a se mărturisi strigând şi zicând: am năpăstuit pe robul lui Dumnezeu. Şi făcându-se rugăciune de toată biserica pentru dânsul, nu se tămăduia. Atunci marele Isidor a zis înaintea tuturor fraţilor: roagă-te pentru dânsul, că tu ai fost năpăstuit! Şi dacă nu prin tine, apoi nici prin altul nu se tămăduieşte. Şi rugându-se el, îndată s-a făcut sănătos bătrânul.
Cuvinte cheieAdam, avva Isidor, avva Isidor preotul, Diavolul, Dumnezeu, Eva, Lot, Petru, rugăciune, Schit
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
