Patericul sfintilor batrini

PENTRU AVVA ISIDOR

1. Se spunea despre avva Isidor, preotul Schitului, că de avea cineva vreun frate răspunzător împotrivă, sau nebăgător de seamă, sau ocărâtor şi voia să-l izgonească, le zicea: aduceţi-l aici. Şi-l lua şi prin îndelunga răbdare a sa, îl mântuia pe frate.

2. Un frate l-a întrebat, zicând: pentru ce dracii se tem de tine, frate? I-a zis bătrânul: de când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să se suie până la gâtlejul meu.

3. Zicea iarăşi că patruzeci de ani are de când simte păcatul cu mintea, dar niciodată nu s-a învoit, nici cu al poftei, nici cu al mâniei.

4. Zicea iarăşi: eu când eram tânăr şi şedeam în chilia mea, măsură de pravilă nu aveam. Noaptea şi ziua îmi era mie pravila.

5. Zis-a avva Pimen despre avva Isidor că împletea o legătură de zmicele noaptea şi îl rugau fraţii zicând: odihneşte-te puţin, că de acum ai îmbătrânit. Şi le zicea lor, că de vor arde pe Isidor şi cenuşa lui în vânt o vor risipi, nici un har nu-i este, pentru că Fiul lui Dumnezeu aici a venit pentru noi.

6. Acelaşi a zis despre avva Isidor, că îi ziceau lui gândurile: mare om eşti. Şi zicea către dânsele: nu cumva sunt ca avva Antonie? Sau m-am făcut cu totul ca avva Pamvo, sau ca ceilalţi părinţi, care au plăcut lui Dumnezeu? Când aducea acestea împotrivă, se odihnea. Iar când vrajba îl făcea să se împuţineze cu sufletul, cum că după acestea toate are să fie aruncat în muncă, zicea către dânsele, că deşi în muncă va fi aruncat, pe ele dedesubt le va găsi.

7. Zis-a avva Isidor: m-am dus odată în târg să-mi vând nişte vase mici şi văzând mânia că se apropie de mine, lăsând vasele am fugit.

8. S-a dus odată avva Isidor la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei şi dacă s-a întors la Schit, l-au întrebat pe el fraţii: cum se află: Iar el a zis: cu adevărat, fraţilor, eu faţă de om nu am văzut, fără numai a arhiepiscopului. Iar ei auzind, s-au tulburat zicând: oare, s-au cufundat ei, avvo? Iar el a zis: nu aşa, ci nu m-a biruit cugetul ca să văd pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat şi s-au întărit ca să păzească ochii de răspândire.

9. Acest avvă Isidor a zis: priceperea sfinţilor aceasta este, ca să cunoască voia lui Dumnezeu. Că pe toate le biruieşte omul cu supunerea la adevăr, că icoană şi asemănare a lui Dumnezeu este. Dar decât toate patimile mai cumplit este a urma inimii sale, adică socotelii1(La altele, voii.) sale, iar nu legii lui Dumnezeu, care la început pare omului că are oarecare odihnă, iar mai pe urmă i se face lui întru plângere. Că n-au cunoscut taina dumnezeieştii iconomii, nici a aflat calea sfinţilor, ca să umble pe dânsa. Acum dar, este vreme, ca să facem Domnului, că mântuirea este în vreme de necaz. Că este scris: întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre2(Luca XXI, 19.).

Cuvinte cheieAntonie, avva Antonie, avva Isidor, avva Pamvo, avva Pimen, Dumnezeu, Eva, Fiul lui Dumnezeu, Pimen, Schit, Teofil

Trimite prin e-mail

Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Lectura recomandata

(Ne)lamuriri din Vechiul Testament	Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate	Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Patericul sfintilor batrini

PENTRU AVVA ISIDOR

Pateric

Lectura recomandata

Cuvinte cheie