Religio

Cartea:

Cărți

PENTRU AVVA MOISE

1. Luptat a fost odată avva Moise spre curvie foarte. Şi nemaiputând să şadă în chilie, s-a dus şi l-a vestit pe avva Isidor. Şi l-a rugat pe el bătrânul ca să se întoarcă la chilia sa dar nu a primit, zicând: nu pot avvo. Şi luându-l cu sine l-a suit pe casă şi i-a zis: ia aminte la apus. Şi luând aminte, a văzut mulţime nenumărată de diavoli, tulburându-se şi gâlcevindu-se ca să bată război. Zis-a lui iarăşi avva Isidor: caută şi spre răsărit şi ia aminte. Şi a căutat şi a văzut mulţime nenumărată de sfinţi, îngeri slăviţi. Şi a zis avva Isidor: iată aceştia sunt cei trimişi sfinţilor de la Domnul spre ajutor, iar cei de la apusuri, sunt cei ce bat război cu noi. Deci mai mulţi sunt cei cu noi. Şi aşa, mulţumind lui Dumnezeu, avva Moise a luat îndrăzneală şi s-a întors la chilia sa.

 

2. Un frate odată a greşit în Schit şi făcându-se adunare, a trimis către avva Moise, dar el nu voia să vină. Deci a trimis către dânsul preotul zicând: vino, că te aşteaptă norodul! Atunci, el sculându-se, a venit şi luând o coşniţă găurită şi umplând-o cu nisip, o purta. Iar ei ieşind în întâmpinarea lui, i-au zis: ce este aceasta, părinte? Zis-a lor bătrânul: păcatele mele sunt înapoia mea curgând jos şi eu nu le văd dar am venit astăzi să judec păcatele străine. Şi ei auzind, n-au grăit nimic fratelui, ci l-au iertat.

 

3. Altădată făcându-se adunare în Schit, vrând părinţii să-l certe, l-au defăimat pe dânsul, zicând: pentru ce vine în mijlocul nostru şi etiopianul acesta? Iar el auzind a tăcut. Iar după slobozirea adunării, i-a zis lui: avvo, nu te-ai tulburat întru nimic? Zis-a lor: m-am turburat, dar nu am grăit.

 

4. Ziceau părinţii despre avva Moise, că s-a făcut cleric şi i-a pus lui epitrahilul şi i-a zis arhiepiscopul: iată, te-ai făcut totul alb, avvo Moise! Zis-a lui bătrânul: oare la cele dinafară, prea sfinţite, sau şi la cele dinăuntru? Şi vrând arhiepiscopul să-l cerce, a zis către clericii săi: când va intra avva Moise în altar, izgoniţi-l şi urmaţi după dânsul ca să auziţi ce zice. Deci a intrat bătrânul şi l-au dojenit şi l-au izgonit, zicându-i: du-te afară, etiopianule!1(Adică, harapule.) Iar el ieşind zicea către sine: bine ţi-au făcut, încenuşatule cu pielea şi negrule! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii?

 

5. S-a dat odată în Schit poruncă: postiţi săptămâna aceasta! Şi în acea vreme au venit nişte fraţi de la Egipt la avva Moise, şi le-a făcut lor puţină fiertură. Şi văzând vecinii fumul, au zis clericilor: iată Moise a călcat porunca şi fiertură a făcut pentru ei. Iar ei au zis: când va veni, noi îi vom grăi lui. Iar după ce a venit sâmbăta, clericii văzând petrecerea cea mare a lui Moise, îi ziceau înaintea norodului: o, avvo Moise, porunca oamenilor ai călcat-o şi a lui Dumnezeu ai păzit-o!

 

6. Un frate a venit la Schit la avva Moise, cerând de la dânsul cuvânt. Şi i-a zis lui bătrânul: du-te, şezi în chilia ta şi chilia te va învăţa pe tine toate.

 

7. Zis-a avva Moise: omul cel ce fuge este asemenea cu strugurele cel copt, iar cel ce petrece între oameni, este ca agurida.

 

8. A auzit odată stăpânul locului despre avva Moise şi s-a dus la Schit ca să-l vadă. Şi i-au vestit unii bătrânului de aceasta. Atunci s-a sculat să fugă în luncă şi l-a întâlnit, zicând: spune, bătrânule, unde este chilia lui avva Moise? Le-a zis lor: ce voiţi de la dânsul? Căci este om nebun. Şi venind stăpânul locului la biserică, a zis către clerici: eu auzind cele despre avva Moise, m-am pogorât să-l văd. Şi iată ne-au întâlnit un bătrân care se ducea în Egipt şi i-am zis lui: unde este chilia lui avva Moise? Şi ne-a zis: ce voiţi de la dânsul? Nebun este. Deci auzind clericii, s-au mâhnit zicând: oare cine este bătrânul care a grăit acestea despre sfânt? Iar ei au zis: un bătrân purtând haine vechi, înalt şi negricios. Atunci au zis: el este avva Moise. Şi pentru ca să nu se întâlnească cu voi, v-a zis acestea. Şi mult folosindu-se stăpânul, s-a dus.

 

9. Zicea avva Moise în Schit: de vom păzi poruncile părinţilor noştri, eu mă fac chezaş pentru voi către Dumnezeu, că barbarii nu vor veni aici; iar de nu le vom păzi, are să se pustiască locul acesta.

 

10. Şezând odată fraţii lângă dânsul, le zicea lor: iată barbarii astăzi vin la Schit. Sculaţi-vă şi fugiţi! Dar tu nu fugi, avvo? Iar el le-a zis: de atâţia ani aştept ziua aceasta, să se împlinească cuvântul Domnului Hristos, care zice: toţi cei ce scot sabia, de sabie vor muri1(Mat. 26, 52.). Ei i-au zis: nici noi nu fugim, ci cu tine vom muri. Atunci el le-a zis: eu nu am nici o vină. Fiecare să vadă cum şade. Şi erau şapte fraţi, cărora le-a zis: iată barbarii se apropie de uşă. Şi intrând i-au omorât. Iar unul dintr-înşii temându-se, s-a ascuns după împletiturile de coşniţe şi a văzut şapte cununi pogorându-se şi încununându-i pe dânşii.

 

11. A spus avva Pimen, că un frate l-a întrebat pe avva Moise cu ce fel de chip se omoară omul pe sine pentru aproapele. Şi i-a zis bătrânul: de nu va pune omul în inima sa, cum că se află în mormânt de trei zile, nu ajunge la cuvântul acesta.

 

12. Ziceau unii de avva Moise din Schit, că vrând să vină la Piatră, a ostenit umblând. Şi zicea întru sine: cum pot să-mi adun  apă aici? Şi i-a venit lui glas zicând: intră şi de nimic nu te griji! Deci a intrat şi au venit la dânsul unii din părinţi şi nu avea decât un vas mic de apă. Şi fierbând el puţină linte, s-a cheltuit. Iar bătrânul se necăjea. Deci, intrând şi ieşind se ruga lui Dumnezeu şi iată un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei şi i-a umplut toate vasele. Şi au zis după aceea bătrânului: spune-ne nouă, de ce ieşeai şi intrai? Şi le-a zis lor bătrânul: judecată făceam cu Dumnezeu că m-a adus aici şi iată apă nu am ca să bea robii Lui. Pentru aceasta intram şi ieşeam, rugându-mă lui Dumnezeu: până ce ne-a trimis nouă ploaie.

 

13. Zis-a avva Moise că trebuie omul să moară faţă de prietenul său, ca să nu-l judece întru ceva.

 

14. Iarăşi a zis că este dator omul să se omoare pe sine de tot lucrul rău, mai înainte de a ieşi din trup, ca să nu facă rău vreunui om.

 

15. A zis iarăşi: de nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el. Şi a zis fratele: ce este aceasta, a avea în inimă că este păcătos. Şi i-a zis lui bătrânul: cel ce-şi poartă păcatele sale, nu le vede pe ale aproapelui său.

 

16. Zis-a iarăşi: de nu se va uni fapta cu rugăciunea în zadar se osteneşte omul. Şi a zis fratele: ce este unirea faptei cu rugăciunea? Şi a zis bătrânul: acelea pentru care ne rugăm să nu le mai facem, căci când omul îşi va lăsa voile sale, atunci se împacă Dumnezeu cu dânsul şi îi primeşte rugăciunea.

 

17. A întrebat un frate: în toată osteneata omului care este aceea care îi ajută lui? Şi a zis bătrânul: Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte1(Ps. 45, 1.). Iar fratele a zis: posturile şi privegherile pe care le face omul, ce fac? I-a zis bătrânul: acestea fac sufletul să se smerească, căci scris este: vezi smerenia mea şi osteneala mea şi lasă toate păcatele mele2(Ps. 24, 19). Dacă sufletul va face roadele acestea, se milostiveşte Dumnezeu spre dânsul printr-însele. Zis-a fratele bătrânului: ce va face omul la toată ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrăjmaşului. I-a zis lui bătrânul: dator este să plângă înaintea bunătăţii lui Dumnezeu, ca să-i ajute şi se odihneşte degrab de se va ruga cu cunoştinţă. Căci scris este: Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme de ce îmi va face mie omul1(Ps. 117, 6.). A întrebat fratele: iată omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul? Zis-a bătrânul: de este robul bun, va zice: miluieşte-mă, am greşit! I-a zis fratete: nimic altceva nu zice? I-a zis bătrânul: nu, căci dacă va pune prihană asupra sa şi va zice am greşit, îndată se milostiveşte spre dânsul Domnul lui, iar sfârşitul tuturor acestora, este a nu judeca pe aproapele, căci când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut în pământul Egiptului, nu era casă în care să nu fi fost mort. I-a zis fratele: ce este cuvântul acesta? I-a răspuns bătrânul: de vom lua seama la păcatele noastre, nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru; căci nebunie este omului ce are mortul său, să-l lase pe el şi să se ducă să-l plângă pe al aproapelui. Iar a muri faţă de aproapele tău, aceasta este: a purta păcatele tale şi a nu avea grijă de tot omul, că acesta este bun sau acesta este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici să gândeşti rău în inima ta asupra cuiva, nici să defaimi pe cineva când face rău, nici să te pleci celui ce face rău aproapelui tău şi să nu cleveteşti pe cineva, ci zi: Dumnezeu ştie pe fiecare. Să nu te îndupleci cu cel ce grăieşte de rău, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici urî pe cel ce cleveteşte pe aproapele lui. Şi aceasta însemnă: nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Nu avea vrajbă cu vreun om şi nu ţine vrajbă în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce vrăjmăşeşte pe aproapele său. Şi aceasta este pacea cu acestea pe tine mângâie-te. Puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvântul, Amin.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul