1. Au spus unii despre avva Or şi despre avva Theodor că puneau pământ pe chilii şi au zis unul către altul: de ne va cerceta pe noi acum Dumnezeu, ce facem? Şi plângând, au lăsat pământul şi s-au dus fiecare la chilia sa.
2. Se spunea despre avva Or că nici n-a minţit vreodată, nici s-a jurat, nici a blestemat pe vreun om, nici a grăit fără de nevoie.
3. Zicea avva Or lui Pavel, ucenicul său: vezi, niciodată cuvânt străin să nu aduci în chilia aceasta!
4. S-a dus odată Pavel, ucenicul lui avva Or, să cumpere zmicele de finic şi a aflat că alţii au apucat înainte şi au dat arvună; că niciodată arvună nu da avva Or la nimic, ci la vreme trimitea preţul şi cumpăra. Deci s-a dus ucenicul lui în alt loc pentru zmicele de finic şi i-a zis grădinarul: cineva mi-a dat odată arvună şi n-a mai venit; ia tu zmicelele de finic. Şi luându-le, a venit la bătrânul şi a vestit lui acestea. Şi dacă a auzit bătrânul, a plesnit cu mâinile, zicând: Or, nu lucrează anul acesta. Şi n-a lăsat zmicelele de finic înăuntru, până ce le-a dus pe ele la locul lor.
5. Zis-a avva Or: de mă vezi că am cugetat asupra cuiva, să ştii că şi el acelaşi cuget îl are asupra mea.
6. Era un comis în părţile lui avva Or, care se numea Longhin şi multe milostenii făcea. Şi el venind la unul din părinţi, l-a rugat să-l ducă la avva Or. Deci ducându-se călugărul la bătrân îl lăuda pe comis, cum că este bun şi multe milostenii face. Şi înţelegând bătrânul, a zis: da, bine este! Apoi a început călugărul a i se ruga, zicând: dă-i voie, avvo, să vină şi să te vadă. Şi răspunzând bătrânul, a zis: cu adevărat, nu va trece valea aceasta, nici nu mă va vedea.
7. L-a întrebat avva Sisoe pe avva Or, zicând: spune-mi un cuvânt. Şi i-a zis: ai încredere în mine? Da, am. Apoi, a urmat: du-te şi ce m-ai văzut pe mine că fac, fă şi tu. Şi i-a zis lui: ce să văd, părinte, la tine? Şi i-a răspuns bătrânul: cugetul meu este mai prejos decât al tuturor oamenilor.
8. Se spunea despre avva Or şi despre avva Teodor, că puneau început bun şi mulţumeau lui Dumnezeu totdeauna.
9. Zis-a avva Or: cununa călugărului este smerita cugetare.
10. Zis-a iarăşi: cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.
11. Iarăşi a zis: când gând de înaltă cugetare sau de mândrie va intra în tine, cercetează-ţi cugetul dacă ai păzit toate poruncile, dacă iubeşti pe vrăjmaşii tăi şi te întristezi de scăderea lor şi dacă te socoteşti pe tine rob netrebnic şi mai păcătos decât toţi. Şi atunci nici aşa să nu cugeţi cele înalte, ca şi cum toate le-ai isprăvit, ştiind că acest gând toate le prăpădeşte.
12. Zis-a iarăşi: la toată ispita nu învinui pe nici un om ci numai pe tine singur, zicând; pentru păcatele mele mi se întâmplă aceasta.
13. A zis iarăşi: să nu cugeţi în inima ta asupra fratelui tău, zicând că eşti mai treaz şi mai nevoitor, ci pleacă-te darului lui Hristos, cu duhul sărăciei şi al dragostei celei nefăţarnice, ca să nu cazi în duhul laudei de sine şi să-ţi prăpădeşti osteneala. Căci scris este: celui ce i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă1(I Corint. X, 12.), ci cu sare să fii îndulcit întru Domnul2(Colos. IV, 6.).
14. Zis-a iarăşi: sau fugind fugi de oameni, sau batjocoreşte lumea şi pe oameni, făcându-te nebun pe tine la cele mai multe.
15. Zis-a iarăşi: de vei cleveti pe fratele tău şi te va mustra cugetul du-te şi îi fă metanie şi spune-i că l-ai clevetit şi te păzeşte ca să nu mai fii batjocorit! Că moarte este sufletului clevetirea.
Cuvinte cheieavva Or, avva Sisoe, avva Theodor, Dumnezeu, Eva, Hristos, Teodor
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
