1. Se spunea despre avva Tithoe, că nu-şi lăsa în jos degrabă mâinile, când sta la rugăciune şi se răpea mintea lui în sus. Deci de se întâmpla ca fraţii să se roage împreună cu el, se silea degrabă să-şi lase mâinile în jos, ca să nu i se răpească mintea şi să zăbovească.
2. Zis-a avva Tithoe, că înstrăinare este a-şi stăpâni omul gura sa.
3. Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe: cum voi păzi inima mea? Şi i-a zis lui bătrânul: cum vom păzi inima noastră, fiind deschisă limba noastră şi pântecele?
4. Spunea avva Matoe despre avva Tithoe, că nu găseşte vreun om care să-şi deschidă gura sa cu vreun lucru asupra lui. Ci precum aurul cel lucrat stă în cumpănă, aşa şi avva Tithoe.
5. Şezând odată avva Tithoe la Clisma, gândind şi socotind, i-a zis ucenicului său: sloboade apă la finici, fiule! Iar acela i-a zis: suntem la Clisma, avvo. Zis-a bătrânul: la Clisma ce fac? Du-mă iarăşi la munte.
6. Şezând odată avva Tithoe, un frate se afla aproape de dânsul; şi neştiind, a suspinat. Şi n-a socotit că a fost fratele aproape de dânsul, (că era întru uimire). Şi făcând metanie, a zis: iartă-mă frate, că încă nu m-am făcut călugăr. Iată am suspinat înaintea ta.
7. Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe, zicând: care este calea care duce la smerenie? Zis-a bătrânul: calea smereniei aceasta este: înfrânarea şi rugăciunea şi a te avea pe tine dedesubtul a toată zidirea.
Cuvinte cheieavva Matoe, avva Tithoe, rugăciune
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
