Religio

Cartea:

Cărți

PENTRU AVVA VISARION

1. Zicea avva Dula, ucenicul lui Avva Visarion: călătorind noi odată pe ţărmurile mării, am însetat. Şi am zis lui avva Visarion: avvo, foarte îmi este sete. Şi făcând rugăciune bătrânul, mi-a zis: bea din mare. Şi s-a îndulcit apa şi am băut, dar eu am luat şi în vas, nu cumva mai încolo să-mi fie sete. Şi văzând bătrânul, mi-a zis: pentru ce ai luat în vas? I-am zis lui: iartă-mă, ca nu cumva mai încolo să însetez. Şi a zis bătrânul: Dumnezeu aici şi pretutindenea Dumnezeu.

 

2. Altădată având trebuinţă a făcut rugăciune şi a trecut râul Hrisoroa pedestru şi a mers de cea parte. Iar eu minunându-mă, am pus metanie lui, zicând: cum îţi simţeai picioarele, când umblai pe apă? Şi a zis bătrânul: până la glezne simţeam apa, iar cealaltă era tare.

 

3. Altădată iarăşi mergând noi la un bătrân, a venit soarele să apună. Şi rugându-se bătrânul, a zis: mă rog ţie, Doamne, să stea soarele, până ce voi ajunge la robul tău! Şi s-a făcut aşa.

 

4. Altădată, iarăşi am venit la chilia lui şi l-am aflat pe el stând la rugăciune şi mâinile lui erau întinse spre cer. Şi a petrecut patrusprezece zile, aceasta făcând. Şi după aceea m-a chemat pe mine şi mi-a zis: vino după mine! Şi ieşind ne-am dus în pustie. Şi însetând, am zis: avvo, îmi este sete. Şi luând bătrânul cojocul meu, s-a depărtat ca la o zvârlitură de piatră şi făcând rugăciune, mi l-a adus plin de apă. Şi umblând, am venit deasupra unei peşteri. Şi intrând înăuntru am aflat un frate şezând şi lucrând funie de coşniţe şi necăutând în sus la noi, nici închinându-se, nici vrând să ia cuvânt cu noi. Şi mi-a zis bătrânul: să mergem de aici, poate nu are vestire bătrânul să vorbească cu noi. Şi ne-am dus la Lico, până ce am ajuns la avva Ioan şi închinându-ne lui, am făcut rugăciune. Apoi au şezut ei să vorbească pentru vedenia care a văzut-o el. Şi a zis avva Visarion: a ieşit poruncă să se surpe capiştile idolilor. Şi s-a făcut aşa şi s-au surpat. Iar când ne-am întors noi, am venit iarăşi la peştera aceea, unde am văzut pe fratele acela. Şi mi-a zis bătrânul: să intrăm la el, nu cumva i-a vestit Dumnezeu să vorbească cu noi! Şi cum am intrat, l-am aflat pe el săvârşit. Şi mi-a zis mie bătrânul: vino, frate, să strângem trupul lui! Că pentru aceasta ne-a trimis Dumnezeu pe noi aici. Şi strângându-l noi, ca să-l îngropăm, am aflat că a fost femeie cu firea. Şi s-a minunat bătrânul şi a zis: iată cum şi femeile biruiesc pe Satana, iar noi prin cetăţi petrecem cu neorânduială. Şi proslăvind pe Dumnezeu, pe apărătorul celor ce-L iubesc pe El, ne-am dus de acolo.

 

5. A venit odată un îndrăcit la schit şi s-a făcut rugăciune pentru dânsul în biserică şi nu ieşea dracul, că era aspru. Şi au zis clericii: ce să facem dracului acestuia? Nimeni nu poate să-l scoată, fără numai avva Visarion. Şi de îl vom ruga pe el pentru aceasta, nici la biserică nu vine. Deci aceasta să facem: iată, vine dimineaţa mai înainte de toţi la biserică. Să facem pe cel ce pătimeşte să şadă în locul lui şi când va intra, să stăm la rugăciune şi să-i zicem lui: deşteaptă şi pe fratele, avvo! Şi au făcut aşa. Şi venind bătrânul dimineaţa, au stătut ei la rugăciune, şi i-au zis: deşteaptă şi pe fratele! Şi îi zice lui: scoală-te, ieşi afară! Şi îndată a ieşit dracul dintr-însul şi s-a tămăduit din ceasul acela.

 

6. Zis-a avva Visarion: patruzeci de zile şi nopţi am petrecut în mărăcini, stând, nici dormind.

 

7. Un frate greşind, s-a despărţit de la biserică de către preot. Iar avva Visarion sculându-se, a ieşit împreună cu el, zicând că şi el este păcătos.

 

8. Acelaşi avva Visarion a zis: patruzeci de ani nu m-am culcat pe coastele mele, ci şezând, sau stând, dormeam.

 

9. Acestaşi a zis: când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim.

 

10. Un frate locuind împreună cu alţi fraţi, a întrebat pe avva Visarion: ce voi face? I-a zis lui bătrânul: taci, şi nu te număra pe tine cu ceilalţi.

 

11. Avva Visarion murind, zicea, că trebuie să fie călugărul ca Heruvimii şi Serafimii, tot ochi.

 

12. Au povestit ucenicii lui avva Visarion pentru viaţa lui: aşa a fost, ca una din păsările cele din văzduh, sau din peşti, sau din jivinile cele de pe uscat, fără tulburare şi fără grijă de casă, nici poftă de vreun loc n-a stăpânit sufletul lui, nici săturare de bucate, nici agonisire de avere, nici puterea de cărţi ci cu totul s-a arătat desăvârşit, slobod de patimile trupului, cu nădejdea celor viitoare hrănindu-se şi cu întărirea credinţei şi sprijinindu-se, răbda ca un rob aici şi acolo, în ger şi în golătate petrecând, de văpaia soarelui arzându-se, fără de acoperemânt fiind totdeauna. Trăind prin prăpăstiile pustiilor, ca un rătăcit şi prin lăţimile cele nelocuite ale nisipurilor de multe ori, ca printr-un noian umblând. Iar de s-ar fi întâmplat să vină la vreun loc, unde îşi au călugării viaţa cea de obşte, afară de uşă şezând, plângea. Şi ca unul ce s-ar fi aruncat afară de mare din vreo spargere de corabie, se văieta. Apoi ieşind vreunul din fraţi, de-l găsea şezând ca pe un cerşetor din săracii cei din lume, jalnic îl întreba, zicând: ce plângi omule? De ai trebuinţă de ceva din cele de nevoie, din câte ne este nouă cu putinţă, vei lua, numai intră înăuntru de mănâncă cu noi la masă, ca să dobândeşti mângâiere. Iar el răspunde, că nu poate să rămână sub acoperământ, până ce nu va afla avuţia casei sale, zicând că a pierdut multă bogăţie prin multe feluri de pricini. Că şi în tâlhari de mare am căzut, zicea el şi spargere de corabie am pătimit şi din neamul meu cel bun am căzut, necinstit din cinstit făcându-mă. Iar acela, din cuvintele lui umilindu-se, intrând şi luând pâine, îi da zicând: ia aceasta, părinte, iar celelalte: moşie, neam şi bogăţia care ai zis, ţi le va da Dumnezeu. Iar el încă mai mult jelindu-se; striga zicând: nu ştiu, de voi putea afla cele ce am pierdut. Dar mai multă bucurie îmi va fi mie, primejduindu-mă pururea în fiecare zi spre moarte, neavând odihnă de necazurile mele cele fără număr. Că mi se cade des umblând, rătăcindu-mă să săvârşesc alergarea mea.

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul