Religio

Cartea:

Cărți

PENTRU PRIMIREA DE STRĂINI

1. Un monah antiohian, de neam cucernic, de la mânăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni şi zăbovind el acolo a sfârşit cele ce avea de trebuinţă, dar nu ştia ce să facă. Şi şezând în biserică se scârbea de aceasta. Plecând, a adormit puţin şi l-a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos grăindu-i: du-te la iconomul Sfintei Învieri şi să-i zici lui: m-a trimis Iisus la tine, să-mi dai pentru dânsul un galben şi-ţi voi da zapis la mână, şi când va veni Iisus ţi-l va da! Deşteptându-se monahul şi rugându-se, a crezut cuvântului, şi mergând l-a aflat pe iconom căruia i-a zis precum i-a poruncit lui. Şi a zis iconomul: dar când are să vină Iisus să mi-l dea? Iar monahul a răspuns: eu precum am auzit, ţi-am spus, tu cum ştii, aşa să faci. Atunci a zis iconomul: fă-ţi zapisul! Şi a şezut monahul de a scris aşa: eu, Ion călugărul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine, Ştefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Învieri, trebuindu-mi! Şi pentru încredinţare am făcut acest zapis al meu şi când va veni Iisus Hristos, ţi-l va da. Apoi, luând galbenul, a plecat. Iar în noaptea următoare, a văzut iconomul în vis pe cineva grăindu-i: ia-ţi galbenul şi să-mi întorci zapisul monahului! El însă nu voia, grăind: acela a zis că Iisus va veni şi-mi va plăti. Iarăşi a zis: eu sunt Iisus, ia-ţi dar galbenul şi-mi dă zapisul călugărului. Sau vrei să iei mai mult? Iată, este al tău! Şi deşteptându-se, a trimis nişte oameni după monah, zicându-le: oriunde îl veţi afla pe acel monah, să-l aduceţi la mine! Şi aflându-l, i-a zis: mergi, că te cheamă iconomul! Acesta, temându-se, zicea întru sine, că s-a căit şi vrea să-i ia galbenul. De aceea, mergea cu sfială, iar acela văzându-l, i-a zis: părinte, mai ia şi alţi galbeni, câţi vei voi, şi-mi fă zapis! Părintele i-a răspuns: iartă-mă, dar mai mulţi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nu mi-a zis Domnul să iau mai mult de un galben. Iar cei ce au auzit, s-au mirat şi au proslăvit făgăduinţele Domnului cele nemincinoase.

 

2. Povestesc unii despre un bătrân, că vieţuia în Siria, lângă calea pustiului şi aceasta era lucrarea lui: în ce ceas venea vreun călugăr din pustie, cu bună nădejde îi făcea odihnă. Deci a venit oarecând un sihastru la dânsul şi i-a făcut lui odihnă, dar acela nu voia, zicând, că posteşte astăzi. Şi, i-a zis lui: nu trece cu vederea pe robul tău, rogu-mă ţie, să pleci aşa, ci vino să ne rugăm şi iată aici un copac, care se va apleca, plecându-ne noi genunchii. Plecându-şi dar sihastrul genunchii la rugăciune, nimic nu s-a întâmplat! Deci şi-a plecat şi primitorul de străini genunchii şi îndată s-a aplecat şi copacul cu dânsul şi încredinţându-se, a mulţumit lui Dumnezeu.

 

3. Un monah tebeu, avea darul slujbei de la Dumnezeu, ca pe fiecare să-l socotească cu cele ce-i trebuiesc. Şi s-a întâmplat odinioară într-un sat a da milostenie şi iată a venit o femeie la dânsul să ia milostenie, purtând haine vechi. Văzând-o cu vechituri îmbrăcată, a băgat mâna să-i dea mult şi s-a zgârcit mâna de a scos puţin. Apoi a venit alta către el, îmbrăcată în haine bune şi văzându-i hainele, a băgat mâna vrând a-i scoate puţin şi a întins mâna de a scos mult. Şi a întrebat pentru amândouă şi a primit răspuns: cea care poartă haine bune este de neam mare şi a sărăcit şi numai pentru curăţie a câştigat hainele. Iar cealaltă, pentru ca să ia milostenie, s-a îmbrăcat în vechituri.

 

4. Mers-au oarecând doi fraţi la un bătrân, iar obiceiul bătrânului era de nu mânca toată ziua. Dacă i-a văzut pe fraţi i-a părut bine şi a zis că şi postul are plată, iar cel ce mănâncă pentru dragoste, două porunci împlineşte, pentru că şi-a lăsat voia sa şi porunca lui Dumnezeu a săvârşit-o şi aşa i-a odihnit pe fraţi.

 

5. Era careva din sfinţi vieţuind în Egipt, în loc pustiu. Era şi altul, mai departe de dânsul şi acela era preot maniheist. Şi odată mergând să viziteze pe cineva din neamul lui, a înserat unde era sihastrul cel pravoslavnic şi era în necaz, căci se temea de bătrânul să intre şi să rămână la dânsul, ştiind că îl va cunoaşte că este maniheist. Însă, primejduindu-se şi neavând unde merge, a bătut la uşă, iar bătrânul deschizând l-a şi cunoscut. Deci l-a primit de bună voie şi l-a silit să facă rugăciune şi odihnindu-l, au adormit. Iar maniheul venindu-şi în sine noaptea, gândea mirându-se, cum n-a luat nici o îndoire asupra lui şi a zis: cu adevărat robul lui Dumnezeu este. Apoi a căzut la picioarele lui, grăind: avvo şi eu sunt pravoslavnic! Şi aşa a petrecut cu dânsul, după aceea, cealaltă vreme a vieţii sale.

 

6. Un frate a mers la un sihastru şi plecând de la dânsul, i-a zis: iartă-mă, avvo, că te-am smintit de la rugăciunea ta! Celălalt răspunzând, i-a zis: rugăciunea mea este să te odihnesc pe tine şi să te petrec cu dragoste.

 

7. Un sihastru oarecare şedea lângă Nicopole, făcând multe fapte bune. Deci s-a întâmplat de au venit câţiva fraţi din chinovie şi l-au nevoit mai înainte de vreme să mănânce. Apoi au zis fraţii: nu te-ai scârbit astăzi, avvo? Iar el le-a răspuns, zicând: scârba mea este dacă voi face voia mea.

 

8. Povestit-a cineva din părinţi, că un oarecare filosof însemnat din Cetatea lui Dumnezeu, bărbat cucernic, a venit la un sihastru, şi-l ruga să-l primească şi călugăr să-l facă. Şi i-a zis bătrânul: de pofteşti să te primesc, mergi şi vinde averea ta cea după poruncă, şi o dă lipsiţilor şi te voi primi! Şi mergând, a făcut după cuvântul bătrânului. După aceea i-a dat o altă poruncă: să te păzeşti a nu vorbi cu nimeni! Iar el s-a făgăduit să nu grăiască şi doi ani n-a grăit. Au început după aceea oamenii să-l laude şi i-a zis bătrânul: nu-ţi este, ce folos să stai aici, ci te trimit la o mânăstire de obşte. Şi l-a trimis. Dar trimiţându-l, nu i-a zis să grăiască, sau să nu grăiască. Deci, acela păzind porunca ce i s-a dat, a petrecut negrăind. Vrând a-l ispiti egumenul cu fapta când l-a primit, de este mut, sau se preface, l-a trimis cu o trebuinţă, în vremea revărsării apei râului, ca nevoind să grăiască, să poată zice că n-a putut trece apa. Şi a trimis după dânsul în taină, să vadă ce va face. Acela, dacă a ajuns la râu şi a văzut că nu poate trece, a plecat genunchii spre rugăciune şi venind un crocodil l-a luat în spinare şi l-a trecut în cealaltă parte a apei. După împlinirea poruncii, a venit iarăşi la apă şi iarăşi l-a luat în spate crocodilul şi l-a trecut dincoace. Deci, venind fratele cel trimis după dânsul, a spus bătrânului şi fraţilor şi s-au mirat. Nu după multă vreme a murit călugărul. Şi a trimis egumenul la bătrânul lui, grăind: mut de ar fi fost, însă îngerul Domnului a fost. Atunci a vestit sihastrului că n-a fost mut, ci mult vorbitor, dar păzind porunca ce i-a dat dintru început, a petrecut negrăind. Şi s-au mirat toţi şi l-au proslăvit pe Dumnezeu.

 

9. Un bătrân oarecare avea un ucenic şi vrând a-l ţine cu sine, l-a făcut să aibă ascultare desăvârşită. Deci, i-a zis bătrânul: aprinzându-se cuptorul foarte, mergi de ia cartea din care citim în biserică şi o aruncă în cuptor. Iar el mergând, a şi făcut fără de nici o cârtire şi fiind aruncată cartea, s-a stins focul. Deci, aceasta este puterea ascultării celei cu înţelegere, căci ascultarea este scara cea cerească.

 

10. Un om, după ce a ieşit din lume, s-a dus într-o chinovie, având pe fiul său cu sine. Şi i-a zis egumenul: mi-e voia să nu vorbeşti cu fiul tău, ci să-ţi fie ca un străin. Iar acela i-a răspuns: aşa voi face, după cuvântul tău, avvo! Şi a petrecut mulţi ani şi n-a vorbit cu copilul său. Iar când i-a venit chemarea fiului său şi urma să moară, a zis egumenul: mergi de acum şi vorbeşte cu fiul tău! Şi răspunzând, i-a zis: de porunceşti, păzim porunca până în sfârşit. Şi a răposat fiul lui şi n-a grăit cu dânsul şi s-au mirat toţi, cum a primit cu bucurie porunca şi a păzit-o până la sfârşit.

 

11. Un frate cuprins de întristare, îl supăra pe bătrânul, grăind: ce voi face, că mă supără gândurile grăindu-mi: fără de vreme te-ai lepădat de lume şi nu poţi să te mântuieşti. I-a răspuns bătrânul: chiar de nu vom putea să intrăm în Pământul Făgăduinţei, mai bine este să cadă oasele noastre în pustie, decât să ne întoarcem în Egipt.

 

12. Un bătrân a venit la o apă şi aflând acolo papură, a şezut. Şi smulgând frunze de pe mal, împletea coşniţe şi le da pe apă. În acest chip se nevoia până când au venit oamenii şi l-au văzut şi atunci s-a sculat şi a plecat. Căci nu pentru trebuinţă lucra, ci pentru osteneala şi liniştea sa.

 

13. Povestit-a oarecare din bătrâni că un frate ce petrecea în Egipt, mergea pe drum şi sosind noaptea, a intrat într-un mormânt să se adăpostească de frig. Trecând nişte draci pe acolo, au grăit unul către altul: vedeţi câtă îndrăzneală are acest călugăr de doarme în mormânt? Hai să-l îngrozim! Şi a răspuns altul: ce să-l mai înspăimântăm, că acesta este al nostru, făcându-ne voia noastră: mâncând, bând, clevetind şi negrijind de slujba sa. Ci mai vârtos până când va zăbovi el întru aceasta, să mergem şi să-i necăjim pe cei ce ne necăjesc pe noi şi cu rugăciunea ne luptă ziua şi noaptea.

 

14. A zis un bătrân: de vor veni la tine vreunii şi îi vei vedea de departe că vin, mai înainte de a se apropia, să stai la rugăciune şi să zici: Doamne, Iisuse Hristoase, izbăveşte-ne pe noi de clevetire şi de ocară! Şi cu pace trimite-i din locul acesta.

 

15. A zis un bătrân: de va veni la tine vreun frate, ridică plânsul de pe faţa ta şi-l ascunde în inimă până când va pleca fratele şi apoi iarăşi pune plânsul pe faţă. Că fug dracii văzând plânsul acesta cu tine.

 

16. Un bătrân mergând la Schit, a călătorit împreună cu el un frate. Deci, vrând să se despartă unul de altul, i-a zis bătrânul: să gustăm împreună, frate! Şi era dimineaţă şi începutul săptămânii. Deci, au mâncat şi sculându-se s-au dus. Iar după ce au trecut celelalte zile şi a venit sâmbăta, sculându-se de dimineaţă bătrânul, s-a dus la fratele acela şi a zis: oare ai flămânzit, frate, de când am mâncat? Răspuns-a: frate, nu! Căci în fiecare zi mâncând, nu flămânzesc. Zis-a lui bătrânul: cu adevărat, fiule, de atunci nu am mâncat. Iar fratele auzind, s-a umilit şi s-a folosit.

 

17. Un episcop, iubitor de Dumnezeu, se ducea în fiecare an la Schit, la părinţi. Acolo, l-a întâlnit un frate şi l-a dus la chilia sa punându-i înainte pâine şi sare, şi zicând: iartă-mă, că nimic altceva nu am să-ţi pun înainte! Şi i-a răspuns lui episcopul: voiesc ca la anul, venind, să nu aflu aici nici sare.

 

18. A zis un bătrân: dacă încă eşti tânăr, fugi de vin ca de şarpe şi de vei fi silit la adunare să bei, puţin bând, încetează! Şi măcar de te vor jura cei ce te-au chemat, să nu iei aminte de jurămintele lor! Căci de multe ori satana îi sileşte pe monahi; chiar şi pe bătrâni, să-i silească pe cei mai tineri la băutură de vin şi la mâncare multă. Ci tu să nu te pleci lor, căci vinul şi femeile îi despart pe călugări de Dumnezeu.

 

19. Odinioară la chilii, făcându-se praznic, mâncau fraţii la biserică. Şi era acolo un frate şi a zis celui ce slujea: nu mânca fiertură, ci sare! Şi a chemat acela un alt frate înaintea norodului, zicând: cutare nu mănâncă fiertură: adu-i sare! Atunci s-a sculat unul din bătrâni zicând: mai de folos îţi era astăzi la chilia ta să mănânci carne, decât să aud acest cuvânt înaintea norodului.

 

20. Un frate de la Schit nemâncând pâine, s-a dus la un bătrân mare, dar s-a întâmplat să fie acolo şi alţi străini. Şi a făcut bătrânul puţină fiertură pentru dânşii şi după ce au şezut să mănânce, pustnicul şi-a pus lui numai năut muiat să mănânce. După ce s-au sculat ei de la masă, luându-l bătrânul deoparte, i-a zis: frate, când te duci la cineva, nu-ţi arăta petrecerea ta! Iar de voieşti să ţii nevoinţa ta, şezi în chilia ta şi nicăieri nu ieşi! Iar el, înţelepţindu-se de cuvântul bătrânului, s-a făcut iconomicos întru întâmpinarea fraţilor.

 

21. Zis-a un bătrân: când te vei duce undeva, să nu-ţi arăţi petrecerea ta, sau că nu mănânci untdelemn, sau peşte, sau fiertură! Ci numai la vin să nu deslegi, de te temi de război. Şi de te vor prihăni vreunii, să nu ai nici o grijă.

 

22. Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: de mă voi afla la masă cu părinţii, ce să fac? Răspuns-a bătrânul: în loc de post înfige rugăciune fără măsură cu smerenie. Zis-a fratele: şi cum pot să mănânc şi auzind pe unii vorbind, să mă rog? Zis-a lui bătrânul: truda toate le poate şi de voieşti să fii monah, aceasta pururea ţine, că cel ce nu o are pe aceasta, nu este monah.

 

23. Un bătrân şedea cu un frate şi avea viaţă de obşte; iar bătrânul era milostiv. Făcându-se foamete, au început unii să vină la uşa lui, să ia milostenie, că bătrânul da tuturor celor ce veneau. Văzând fratele ce se întâmplă, a zis bătrânului: dă-mi partea de pâine, iar cu partea ta fă cum voieşti! Atunci a împărţit bătrânul pâinile şi făcea milostenie din partea sa. Şi mulţi alergau la bătrânul, auzind că tuturor dă. Iar Dumnezeu văzându-i voinţa cea bună, i-a blagoslovit pâinile şi pe cât da el, pe atât se înmulţeau pâinile. Iar fratele mâncându-şi pâinile sale, a zis bătrânului: fiindcă mai am puţin din acele pâini, părinte, ia-mă iarăşi de obşte! Şi a zis bătrânul: precum voieşti, fac. Aşa au şezut iarăşi împreună. Şi fiind mulţi cei ce veneau şi neîntorcându-se nici unul deşert, a văzut fratele că i-au lipsit pâinile. Iar după întâmplare a venit un sărac bătrân şi i-a zis: mergi şi caută cu de-amănuntul. Deci intrând fratele, a aflat vasele în care se punea pâinea, pline de pâine. Aceasta văzând, s-a spăimântat. Şi luând a dat săracului. Apoi minunându-se de credinţa şi fapta cea bună a bătrânului, a proslăvit pe Dumnezeu.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul