Religio

Cartea:

Cărți

PENTRU RUGĂCIUNE

1. Povestit-a unul din părinţi că un călugăr iubitor de osteneli lua aminte de sine, dar s-a întâmplat că s-a lenevit puţin. Şi pe când se lenevea, prihănindu-se zicea: suflete, până când te leneveşti de mântuirea ta şi nu te temi de judecata lui Dumnezeu? Vezi, nu cumva să fi apucat în lenevirea aceasta şi să te dai chinurilor celor veşnice! Acestea zicând întru sine, se ridica la lucrul lui Dumnezeu. Într-una din zile însă, făcându-şi pravila, au venit dracii şi l-au tulburat. Iar el a zis către ei: până când mă necăjiţi? Nu vă îndestulaţi cu lenevirea vremii celei trecute? Zis-au lui dracii: când erai în lenevire nici noi nu aveam grijă de tine. După ce te-ai sculat asupra noastră şi noi ne-am sculat asupra ta. Aceasta auzind fratele, se îndemna pe sine la lucrul lui Dumnezeu şi sporea cu darul lui Hristos.

 

2. Zis-a un bătrân: de voieşti să trăieşti după legea lui Dumnezeu, omule, vei avea ajutor pe Făcătorul Legii. Iar de voieşti să nu asculţi poruncile lui Dumnezeu, vei afla ajutor pe diavolul la căderea ta. A zis iarăşi: dă voinţă şi primeşti putere.

 

3. Un frate, ispitindu-se de draci, s-a dus la un bătrân şi i-a vestit ispitele pe care le pătimea. Şi i-a zis bătrânul: frate, să nu te înspăimânte pe tine ispitele cele ce ţi se întâmplă! Căci cu cât văd vrăjmaşii sufletul înălţându-se şi unindu-se cu Dumnezeu, cu atât se scârbesc, topindu-se de zavistie. Dar cu neputinţă este, când se ispiteşte omul, să nu fie de faţă Dumnezeu şi îngerii Lui şi să-i dea mână de ajutor. Deci, nu înceta să te îndrepţi către El şi să-L chemi cu smerenie spre ajutor. Încă în vremea ispitei, pune în minte puterea Lui cea nebiruită şi neputinţa noastră şi cruzimea vrăjmaşului nostru şi vei dobândi degrabă ajutorul lui Dumnezeu.

 

4. Zis-a un bătrân: de vei lucra lucrul mâinilor tale în chilia ta şi va sosi ceasul rugăciunii tale, să nu zici: să sfârşesc aceste puţine smicele de finic şi aşa mă voi scula. Ci scoală-te la fiecare ceas şi dă-i lui Dumnezeu datoria. Fiindcă de vreme ce este puţin te obişnuieşti să te leneveşti la rugăciune şi la pravilă, sufletul tău se face pustiu de tot lucrul trupesc şi duhovnicesc. Căci de dimineaţă se vede osârdia ta.

 

5. Zis-a un bătrân: dacă monahul, când stă la rugăciune, numai atunci se roagă, unul ca acesta nicidecum nu se roagă.

 

6. Povestit-au nişte fraţi, zicând: odată am mers la un bătrân şi după obicei, făcându-se rugăciune, după ce ne-am închinat între noi, am şezut. Şi după ce am vorbit, vrând să ne ducem, am cerut să se facă rugăciune. Iar unul din părinţi a zis către noi: de ce? Dar nu v-aţi rugat? Şi-am zis: când am intrat, părinte, s-a făcut rugăciune şi am vorbit până acum. Zis-a bătrânul: iertaţi, fraţilor, că şezând cu voi un frate şi vorbind, a făcut o sută şi trei rugăciuni. După ce a zis el aceasta, a făcut rugăciune şi i-a slobozit.

 

7. Zis-a un bătrân: omul are trebuinţă să se teamă de judecata lui Dumnezeu, să urască păcatul, să iubească fapta bună şi să se roage lui Dumnezeu totdeauna.

 

8. Pe un frate care sta la rugăciune, l-a muşcat o scorpie la picior şi atât s-a atins durerea de inima lui, încât puţin a fost să nu-şi dea sufletul. Dar deşi se afla aşa şi suferea dureri, nu s-a îndepărtat până ce nu şi-a împlinit rugăciunea.

 

9. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: pentru ce, când stau la rugăciune, mai mult mă trage gândul la alte griji? Şi i-a răspuns bătrânul: diavolul dintru început nevrând să se închine Dumnezeului tuturor, s-a lepădat din ceruri şi străin s-a făcut de împărăţia lui Dumnezeu. Pentru aceasta se sileşte şi pe noi să ne tragă de la rugăciune la alte zăbăvi, vrând să lucreze şi în noi ceea ce a pătimit el.

 

10. Un monah, care petrecea singur, nu lucra nimic, ci neîncetat se ruga. Iar seara intra în chilia sa şi-şi afla pâinea sa şi o mânca. Deci, într-una din zile a venit un frate având smicele de finic şi l-a făcut de a lucrat. Făcându-se seară, a intrat să mănânce după obicei şi nu a aflat nimic. Atunci, s-a culcat mâhnit şi i s-a descoperit lui de sus: zăbovindu-te împreună cu Mine, te hrăneam. Dar după ce ai început să lucrezi, caută-ţi hrana din lucrul mâinilor tale.

 

11. Era cândva un bătrân în muntele Sinai şi ieşind de acolo l-a întâmpinat un frate, care suspinând i-a zis bătrânului: părinte, ne mâhnim pentru neploaie. Iar el i-a răspuns: pentru ce nu vă rugaţi lui Dumnezeu, ca să plouă? Zis-a fratele: ne rugăm şi facem litanie, dar nu plouă. Atunci a zis bătrânul: cu adevărat, nu vă rugaţi cu deadinsul. Dacă voieşti să cunoşti că aşa este, să stăm la rugăciune. Şi întinzând mâinile către cer, s-a rugat. Şi îndată s-a pogorât ploaia. Iar fratele văzând, s-a înfricoşat şi căzând s-a închinat. Apoi bătrânul a fugit îndată de acolo.

 

12. Un frate, supărându-se de gândurile rele, cu multă smerenie zicea că acestea gândind, nu are măsură de mântuire. Deci, mergând la un bâtrân iscusit, l-a rugat să se roage să i se uşureze gândurile. Şi a zis bătrânul către el: nu-ţi este de folos, fiule! Dar el sta silindu-l pe bătrân şi rugându-se bătrânul, a ridicat Dumnezeu războiul de la frate. Şi îndată a căzut în înaltă cugetare şi mândrie. De aceea, mergând, l-a rugat pe bătrân să-i vină iarăşi gândurile şi smerenia pe care le-a avut mai înainte.

 

13. Zis-a un bătrân: sunt unii care îşi petrec zilele în lenevie şi cu cuvântul şi cu gândul caută să se mântuiască, dar cu lucrul nu se ispitesc, ci vieţile sfinţilor le citesc. Smerenia acestora şi neagoniseala, înfrânarea şi privegherea, rugăciunea şi plecarea genunchilor, culcarea pe jos, liniştea şi celealte nevoinţe, nu le lucrează. Ci cu lenevirea şi părerea lor fac mincinoase vieţile sfinţilor, zicând că nu este cu putinţă vreunui om să sufere unele ca acestea, nesocotind ei, că unde va locui Dumnezeu prin darul botezului şi prin lucrarea poruncilor, acolo se fac lucruri şi daruri mai presus de fire.

 

14. Un bătrân petrecea într-o capişte de idoli şi venind dracii îi ziceau: du-te din locul nostru! Iar el le-a zis: voi nu aveţi loc nicăieri. Şi au început ei să împrăştie toate smicelele de finic ale bătrânului. Bătrânul sta şi le aduna. Apoi dracul apucându-l de mână l-a tras afară. Ajungând bătrânul la uşă, cu cealaltă mână ţinea uşa strigând: Iisuse, ajută-mi! Şi îndată a fugit dracul lăsându-l, iar bătrânul a început a plânge. Şi i-a venit lui glas de sus, zicând: de ce plângi? Răspuns-a bătrânul: fiindcă îndrăznesc ei să-l apuce pe om şi să facă aşa! Glasul iarăşi i-a zis: tu te-ai lenevit, căci când M-ai căutat, văzut-ai cum M-am aflat la tine îndată. Şi mulţumind bătrânul, se ţinea de lucrarea cea după Dumnezeu.

 

15. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: ce sunt, părinte, nălucirile cele de noapte? Şi i-a răspuns bătrânul: precum ziua ne trage pe noi diavolul la gânduri străine să nu ne îndeletnicim cu rugăciunea şi cu cugetările cele bune tot aşa şi noaptea ne tulbură mintea cu năluciri mari şi de multe feluri, ca să facă netrebnică şi rugăciunea cea de noapte, pizmaşul oamenilor. Pentru aceea nu trebuie să luăm aminte la el nicidecum.

 

16. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: care este plugăria sufletului, ca să rodească? I-a răspuns bătrânul: plugăria sufletului este liniştea trupului, rugăciunea trupească cea multă şi neluarea aminte la greşelile oamenilor, ci numai la ale tale. De va petrece omul întru acestea, nu va zăbovi să-i rodească sufletul.

 

17. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: ce lucrare trebuie să aibă inima, ca să se îndeletnicească cu dânsa. Şi i-a răspuns bătrânul: aceasta este lucrarea cea desăvârşită a monahului: să ia aminte la Dumnezeu fără răspândire. Zis-a fratele: dar gândurile cele rele nu lasă mintea să ia aminte la Dumnezeu pururea. Cum trebuie să le izgonească? Şi a zis bătrânul: nu poate mintea de la sine să facă aceasta, că nu are o astfel de putere, ci când vor bântui gândurile, trebuie degrabă să alerge la Dumnezeu şi Acela le va topi ca ceara, căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Zis-a fratele: cum dar părinţii Schitului întrebuinţau gândul cel împotrivă grăitor? Răspuns-a bătrânul: şi lucrarea aceea este mare şi bună, dar are osteneală şi nu este cu folos pentru toţi. Zis-a fratele: cum nu este cu folos pentru toţi? Zis-a bătrânul: când gândul va veni asupra sufletului şi va putea sufletul prin nevoinţă să-l izgonească, altul năpădind îl va cuprinde. Şi aşa toată ziua grăind împotriva mişcărilor gândurilor, niciodată nu se va îndeletnici la privirea lui Dumnezeu. Întrebat-a fratele: cu ce meşteşug aleargă dânsul la Dumnezeu? Zis-a bătrânul: de va veni la tine gândul curviei, îndată smulgând mintea, înalţ-o cu osârdie către Dumnezeu şi nu zăbovi. Zis-a fratele: dar de va veni gândul slavei deşarte, nu trebuie să grăiesc împotriva gândului? Răspuns-a bătrânul: în oricare ceas va grăi împotrivă cineva, mai tare se face gândul acela şi mai puternic. Căci va grăi împotriva mai multe decât tine, şi nici Duhul Sfânt nu îţi va ajuta ţie atât. Căci te afli ca şi cum te-ai mândri şi socoteşti că eşti în stare să te lupţi cu patimile. Atunci mai vârtos trebuie să alergi către Dumnezeu. Căci precum cel ce are părinte duhovnicesc, părintelui lasă toate şi el este fără de grijă. Aşa şi tu, dându-te lui Dumnezeu, nu trebuie să ai grijă nicidecum de gând, să-i grăieşti împotrivă, sau să-l laşi să intre. Dacă va intra, du-l sus către părintele şi zi-i: eu nu am nimic. Iată părintele meu, el ştie! Şi ducându-l în mijlocul căii lăsându-te, va fugi. Căci nu poate să meargă cu tine la acela, nici să stea înaintea altuia. Deoarece ca această lucrare, nu este mai mare şi mai fără de grijă în toată Biserica.

 

18. Un bătrân povestea: un episcop s-a dus într-un sat într-o duminică şi a zis diaconilor săi: căutaţi-l pe preotul satului, să ne facă mâine Sfânta Jertfă a Sfintelor Taine! Şi căutându-l l-au aflat pe preot, om sătean şi fără vicleşug şi l-au dus la episcop. Apoi l-a îndemnat episcopul să facă Sfânta Liturghie. Când preotul intra în sfântul altar, l-a văzut episcopul că îndată ce a stat în faţa Sfintei Mese era tot un foc şi nu ardea. După ce s-a sfârşit Sfânta Liturghie, l-a chemat episcopul pe preot în veşmântărie şi a zis către dânsul: blagosloveşte-mă vrednicule rob al lui Dumnezeu! Iar preotul a zis: cum este cu putinţă să fie blagoslovit episcopul de către preot, care este hirotonit de acesta? Ci tu blagosloveşte-mă, părinte! Iar episcopul a răspuns: nu pot blagoslovi pe cel ce stă în foc şi aduce Sfintele Daruri lui Dumnezeu. Căci totdeauna cel mai mic se blagosloveşte de cel mai mare. Şi preotul a zis: se poate, Sfinţite stăpâne, ca vreun episcop sau preot să stăruiască la Sfintele Taine, şi să nu stea în dumnezeiescul foc? Aceasta auzind episcopul, s-a minunat de curăţenia preotului şi de nerăutatea lui şi folosindu-se s-a dus.

 

19. Povestesc unii despre un bătrân că a petrecut patru luni umblând la un frate oarecare la Schit şi niciodată nu l-a aflat fără îndeletnicire. Iar mai târziu venind odată şi stând în afara uşilor, l-a auzit plângând şi grăind singur: Doamne, de când mă ostenesc atâta, rugându-mă Ţie să mă miluieşti! Urechile Tale oare să nu prindă de veste, când strig să mă miluieşti?

 

20. Spunea cineva din bătrâni, că a mers dracul la un bătrân, în chip de monah şi bătând la uşă i-a deschis bătrânul şi a zis: fă rugăciune! Iar dracul i-a zis: şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi iar a zis bătrânul: roagă-te şi zi: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Iar dracul, fiind ars ca de foc, a fugit.

 

21. Zis-a un bătrân: odinioară m-am sculat să-mi fac pravila şi când am început, am auzit trâmbiţe de război şi m-am mâhnit. Apoi am zis în mine: oare război să fie acesta? Şi a răspuns dracul: război este şi zarvă. Iar de-ţi este voia să nu fi luptat, nu purta război ci mănâncă, bea, dormi şi nu mă voi lupta cu tine!

 

22. Zis-au bătrânii: oglinda călugărului este rugăciunea.

 

23. Zis-a oarecare din bătrâni, că precum nu este cu putinţă a-şi vedea cineva faţa în apă tulbure, aşa şi sufletul, de nu se va curăţi de gândurile străine, nu poate să se roage cu mintea.

 

24. Ziceau bătrânii despre un frate, că niciodată nu şi-a lăsat lucrul mâinilor sale şi rugăciunea lui neîncetat urca la Dumnezeu. Şi era foarte smerit şi cucernic.

 

25. Zis-a un bătrân: când se păzeşte omul să nu-l asuprească pe aproapele, atunci îndrăzneşte cu gândul, căci rugăciunea lui este primită la Dumnezeu, iar de va asupri cineva pe aproapele său, rugăciunea lui este urâtă şi neprimită, căci suspinul celui asuprit nu lasă rugăciunea celui ce l-a asuprit să intre şi să stea înaintea lui Dumnezeu.

 

26. Zis-a iarăşi: de vei auzi despre cineva că te-a ocărât şi va veni la tine, să nu-i arăţi că ştii ceva, ci vorbeşte cu dragoste cu el şi arată-ţi faţa veselă către el, ca să ai îndrăzneală la rugăciune.

 

27. Un bătrân oarecare rugându-se îi sta mult împotrivă diavolul, căci atunci când îşi ridica el mâinile, se prefăcea dracul în chip de leu şi apucându-l cu labele cele dinainte îşi înfigea unghiile în amândouă părţile în coapsele nevoitorului şi nu-l lăsa până ce nu îşi slobozea mâinile. Sfântul nu slăbea deloc însă până ce îşi împlinea rugăciunile sale obişnuite.

 

28. Un bătrân sfânt rugându-se în pustie au venit dracii şi o săptămână l-au trântit şi l-au scuturat, ridicându-l în sus cu rogojina dar n-au putut să-i pogoare mintea de la rugăciunea cea fierbinte.

 

29. Alt bătrân, tot iubitor de Dumnezeu, având pentru rugăciune purtarea de grijă şi prin pustie umblând, au venit doi îngeri la dânsul şi alături de dânsul, mergeau de amândouă părţile. El însă câtuşi de puţin n-a căutat la ei, ca să nu-şi piardă comoara cea de mare preţ. Căci îşi aducea aminte de cuvântul apostolului care zice: nici îngerii, nici începătoriile, nici puterile nu vor putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Iisus Hristos.

 

30. Zis-a un bătrân: precum este mai mare vederea decât toate simţurile, aşa şi rugăciunea este mai mare decât toate faptele bune.

 

31. Zis-a un bătrân: roagă-te blând şi cântă lin după rânduială şi cu înţelegere şi vei fi ca un pui de vultur, purtându-te în slavă!

 

32. Un bătrân se ducea să-şi vândă coşniţele. Dar diavolul, întâmpinându-l, i le-a răpit şi le-a făcut nevăzute. Atunci bătrânul, întorcându-se la rugăciune, zicea: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi Ţie că m-ai izbăvit de osteneală! Şi nesuferind diavolul mulţumirea bătrânului, a strigat, zicând: iată-ţi coşniţele, bătrâne! Iar bătrânul, luându-le le-a vândut.

 

33. Monahul cel ce este gata să sufere vitejeşte cele ce se întâmplă, puţin se va mâhni în vremea ispitei. Iar cel ce nu primeşte ispita, mai mult se va scârbi. Tulumbele se aduc în ziua prinderii şi lacrimile în vremea ispitei. Apa stinge flacăra cea aprinsă pe casă şi lacrimile, la rugăciune, poftele cele rele.

 

34. Povestit-a un ucenic despre stareţul său că timp de douăzeci de ani nu a dormit pe coaste, ci pe scaunul la care lucra, şezând, dormea. Şi în toţi anii aceştia mânca la două zile o dată, sau la patru, sau la cinci. Iar când mânca, avea o mână întinsă la rugăciune, iar cu cealaltă mânca. Şi întrebându-l eu – zice mucenicul – pentru ce făcea aceasta, a răspuns bătrânul: judecata lui Dumnezeu am pus-o înaintea ochilor mei şi nu o pot suporta. Odată ieşind bătrânul şi aflându-mă în curte dormind, a stat deasupra mea şi a plâns şi tânguindu-se zicea: oare, unde este gândul acestuia, că doarme fără de grijă!

 

35. Un bătrân şedea în chinovia Sfântului Teodosie chinoviarul, care timp de treizeci de ani acest canon păzea: în fiecare săptămână o singură dată gusta pâine şi apă şi lucra neîncetat iar din biserică niciodată nu ieşea.

 

36. Un bătrân avea un îngrijitor care locuia la sat şi s-a întâmplat că odată zăbovind îngrijitorul i-au lipsit cele de trebuinţă bătrânului. Şi încă zăbovind, i-au lipsit cu totul cele de trebuinţă şi lucrul mâinilor lui, pe care îl lucra la chilie. Şi se necăjea, fiindcă nici nu putea lucra, nici cele trebuincioase nu avea. Şi a zis ucenicului său: te duci până în sat? Iar el a zis: cum voieşti, aşa voi face, căci se temea şi fratele să se apropie de sat, pentru sminteală. Dar ca să nu se arate neascultător către părintele său, s-a hotărât să meargă. Şi i-a zis lui bătrânul: mergi şi cred că Dumnezeu te va acoperi de toată ispita! Şi făcând rugăciune, l-a trimis. Iar fratele venind în sat şi aflând casa îngrijitorului, stând lângă uşă, a bătut. Dar s-a întâmplat atunci, că îngrijitorul şi toţi ai casei lui se duseseră afară din sat la o pomenire. Acasă a rămas o fecioară a lui, care cum l-a văzut pe fratele, i-a deschis. Şi văzându-l şi aflând ce voieşte, îl îndemna să intre înăuntru. El însă nu voia. Dar mult silindu-l l-a biruit şi l-a tras la dânsa. Ucenicul cum s-a cunoscut înconjurat de gânduri, suspinând din adânc, a zis către Dumnezeu: Doamne, pentru rugăciunile părintelui meu, mântuieşte-mă în ceasul acesta! Şi aceasta zicând, îndată s-a aflat la râu, urcând spre munte şi a ajuns fără de vătămare la părintele său.

 

37. Ucenicul unui stareţ mare, luptat fiind spre curvie, s-a dus în lume şi s-a logodit. Iar bătrânul scârbindu-se s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne, Iisuse Hristoase, nu-l slobozi pe robul Tău să se spurce! Deci, culcându-se fratele cu logodnica şi-a dat duhul, nespurcându-se.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul