Religio

Cartea:

Cărți

Preacuviosul Eliazar, întemeietorul schitului Troiţko-Anzersk

Originea. Călugăria. Sihăstria pe insula Anzersk. Ispitirile. Schima. Începutul schitului. Nevoinţele. Întâmplările minunate. Ridicarea unei biserici din lemn. Ctitoria lui Eliazar. Prietenia cu preacuviosul Irinarh. Cum se face cunoscut ţarului. Gramata ţarului din 1633. Ucenicii lui Eliazar. Grija pentru înălţarea unei biserici din piatră. Schitul în purtarea de grijă a patriarhului Nicon. Practica vieţii duhovniceşti a lui Eliazar. Sfârşitul. Arătările şi minunile. Poveţele date călugărilor despre tundere, pravila de chilie, împărtăşirea cu Sfintele Taine, înmormântare. Sfaturi în Sfântul şi Marele Post. Starea schitului la moartea lui Eliazar. Ctitorii Nicodim şi Roman. Includerea în mănăstirea Solovăţ. Ctitorul Spiridon. Aflarea moaştelor preacuviosului Eliazar. Egumenul Melchisedec. Starea actuală a schitului.

Preacuviosul Eliazar se cinsteşte ca unul care a îmbunătăţit cu mult viaţa pustnicească din insula Solovăţ. Până la el, pustnicii îşi petreceau viaţa în singurătate prin locuri tăinuite pe care ei şi le alegeau, dar, odată cu întemeierea schitului, aceştia s-au adunat în el, astfel încât schitul Troiţko-Anzersk a devenit vatra în care se formau iubitorii de viaţă ascetică.
Preacuviosul Eliazar s-a născut în oraşul Kozelsk, gubernia Kaluga, la sfârşitul veacului al XVI-lea. Părinţii lui se trăgeau din familia Sevriucovilor, negustori de profesie şi se deosebeau mai ales prin evlavie. Încă din tinereţe Eliazar a arătat înclinare către viaţa călugărească.
Părinţii lui fiind buni credincioşi nu s-au opus dorinţei arzătoare a fiului lor, astfel că i-au dat binecuvântarea părintească spre aceasta. Venind în mănăstirea Solovăţ, Eliazar a fost primit în rândul fraţilor de preacuviosul egumen Irinarh, împlinind cu râvnă şi tragere de inimă diferite ascultări în catedrala Schimbării la Faţă. Prin post aspru şi rugăciune neîntreruptă, cu luare aminte faţă de sine însuşi, fratele a dobândit simpatia obştii şi dragostea egumenului, fiind tuns în monahism.
Necăutând mărire lumească şi luptând pentru o formare virtuoasă, primind binecuvântarea preacuviosului Irinarh, Eleazar a lăsat mănăstirea şi s-a retras în insula Anzersk, pe care o desparte la nord de insula Solovăţ o strâmtoare de patru verste. Pe atunci insula era nepopulată; aici acostau din când în când corăbiile din marea Albă şi călugării din mănăstire care se îndeletniceau cu pescuitul şi vânatul animalelor marine. În mijlocul insulei se înălţa un munte abrupt, care acum se numeşte Golgota. În timpul verii, din vârful acestui munte se deschide o largă panoramă spre întinsul necuprins al mării, spre o parte însemnată din insulele Solovăţ şi Muxamalisk, spre malul litoralului şi insulele Jigjini. Toată insula Anzersk, cu dealurile sale acoperite cu păduri de pini şi brazi, cu iazurile de diferite mărimi, se aşterne la picioarele privitorului.
Eliazar, fiind atras de locurile acestea, s-a aşezat lângă lacul numit Kruglâi. Prima sa grijă a fost să înfigă în pământ o cruce de lemn, pe care a lucrat-o chiar el, după care şi-a făcut o chilie lângă ea. La început, viaţa numai în vecinătatea animalelor şi a păsărilor marine a fost pentru pustnic deosebită de grea. De multe ori a suferit atacuri din partea diavolilor. Astfel, aceştia i se arătau în chip de oameni cunoscuţi sau în chip de ostaşi, pedeştrii sau călăreţi, uneori înarmaţi, şi se năpusteau asupra lui Eleazar cu gând să-l omoare, spunându-i necontenit: „De ce ai venit aici? Acesta-i locul nostru şi nimeni până acum n-a răzbit aici“. „Nu-i al vostru, le grăia lor pustnicul, e al lui Hristos Dumnezeul meu şi El doreşte ca eu să locuiesc aici“, după care zicea: „să învie Dumnezeu…“, şi cu această rugăciune izgonea pe vizitatorii nepoftiţi. Câteodată ei luau diferite chipuri fioroase, scrâşnind din dinţi şi urlând; alteori se întâmpla ca din senin, să se audă deasupra chiliei tunete sau împuşcaturi de multe arme. Dar Dumnezeu îl mângâia pe pustnic cu diferite vedenii îmbucurătoare: într-o zi, pe când se afla în chilie, i s-a arătat lui Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi i-a spus: „Îmbărbătează-te şi te întăreşte, Domnul este cu tine; scrie pe pereţii chiliei: Hristos este cu noi şi ne ocroteşte“. Dându-i o trestie şi o metanie, Împărăteasa Cerului s-a făcut nevăzută. Altă dată, el a auzit cântându-se: „Te voi înălţa pe Tine, Doamne Dumnezeul meu deoarece m-ai sprijinit şi nu s-au bucurat de mine vrăjmaşii mei“ şi s-a mai auzit apoi: „fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac“.
Pentru a-şi câştiga hrana necesară cât şi pentru a avea o anumită îndeletnicire, pustnicul dăltuia ceşti din lemn, pe care le lăsa apoi lângă mare, pe chei. Găsind aceste ceşti, marinarii le luau cu plăcere, lăsând în schimb pâine sau alte alimente. După un timp, în anul 1616, Eleazar s-a întâlnit în pustie cu un nevoitor la fel ca şi el, ieromonahu Tirs din Solovăţ, de la care a şi primit tunderea în schimă. O dată cu primirea schimei, pustnicul şi-a înmulţit ostenelile, mutându-se cu chilia în altă parte lângă golful mării, la locul numit Troiţk, care se adânceşte în insulă cu doua verste. Aici a găsit un paraclis vechi pe care l-a reparat cu propriile lui mâini. Rucodelia din chilie era, ca şi alta dată, cioplirea ceştilor.
Puţin câte puţin, vestea despre pustnicul din Anzersk s-a răspândit pe litoralul mării Albe, iar în jurul său s-au strâns câţiva iubitori de pustie. Eleazar nu s-a încumetat să se despartă de oameni care asemenea lui căutau mântuirea sufletului. Astfel au format o mică obşte de vieţuitori în pustie.
Preacuviosul Eleazar a rânduit pentru asceţi un dreptar vechi pentru viaţa pustnicească. Fiecare dintre pustnici avea chilie separată, aflată la mare depărtare una de cealaltă. Ei petreceau în post şi rugăciune, practicând diferite îndeletniciri manuale, pentru ca în felul acesta să se poată întreţine. Pustnicul nu primea pe nimeni la el şi nici nu se ducea să vadă pe nimeni, decât atunci când se adunau la rugăciune în comun. Aceasta se făcea ori în paraclis, ori în chilia preacuviosului Eleazar. De cu seară slujeau vecernia, citeau din psaltire, cântau condace Domnului nostru Iisus Hristos şi Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi mărturiseau părintelui gândurile şi păcatele lor; dimineaţa oficiau litia, utrenia, ceasurile, după care călugării se retrăgeau să se liniştească în chiliile lor. Preacuviosul Eleazar era pildă de asceză pentru toţi ucenicii, îşi chinuia necontenit trupul cu post, priveghere şi mătănii, purta pe el lanţuri de fier, tăia lemne şi căra apă. Timpul liber care îi rămânea, el îl folosea la transcrierea cărţilor vechi: „pentru scrierea multor cărţi dumnezeieşti“. Se spunea despre el în cartea schitului: „scria diferite povestiri, a transcris cu mâna sa trei cărţi din Ţvetnic, a tâlcuit pravila de chilie a cinului monahal, iar pentru obştea sa a scris un îndreptar, cuprinzând buna rânduială şi cuviinţă a aşezămintelor din schit“.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul