Viaţa din pustie şi mănăstire a lui Ilarie. Vieţuirea în schit a lui Matei. Sfârşitul în mănăstire.
Nu putem să nu prezentăm şi aceste stele luminoase care au strălucit pe bolta ascetismului. Primul dintre aceşti călugări provenea dintr-o familie de preot şi, după multe ascultări, a petrecut destul timp în pustie; apoi a revenit să vieţuiască în mănăstire, gândind că lui îi este aceasta mai de folos. El îşi propusese ca trei zile pe săptămână să nu se atingă de mâncare şi păstra o linişte desăvârşită, ascuzându-şi faptele de vederea oamenilor; nu mergea nicăieri în afară de Biserică, care era la trei paşi de chilia sa.
Al doilea, după tunderea în schimă, a locuit multă vreme în schitul Golgota-Răstignirea, nevoindu-se necontenit în rugăciune şi muncă; el avea darul lacrimilor. În timpul nopţii, hohotele lui de plâns răzbăteau până în chiliile vecine. Nu lipsea niciodată de la slujbele bisericeşti, iar când zăpada era mare şi viscolele puternice, se ţâra pe brânci până la Biserică. Murind în bolniţa mănăstirii, el a văzut lângă patul său doi îngeri. „Iată stau de faţă doi îngeri“ – a zis el duhovnicului său şi, l-a întrebarea: „ce fac ei?“, a răspuns: „vorbesc despre ceva“. Cei doi asceţi s-au săvârşit din viată la adânci bătrâneţi.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
