Schimonahul Teodor
Originea. Tunderea. Petrecerea în pustie. Asceza. Ispitirile. Moartea.
La început, Teodor a slujit ca militar în regimentul Preobrajenski. Dar inima lui ardea de dorinţa de a-I sluji Împăratului Ceresc, în cinul monahal. Întâlnindu-l odată pe împărat, în simplitatea inimii sale, i-a măturisit acestuia intenţia lui sinceră de a deveni călugăr în mănăstirea Solovăţ. Ascultându-l, împăratul nu i-a răspuns nici un cuvânt, văzându-şi de drumul său. Peste două zile, adjunctul i-a înmânat din partea ţarului 25 de ruble pentru drum spre mănăstirea Solovăţ, poruncindu-i să se prezinte la cancelaria regimentului spre a primi eliberarea din serviciul militar.
Îşi poate închipui cineva de câtă bucurie s-a umplut inima acestuia când lucrurile s-au îndreptat spre un făgaş atât de neaşteptat? Teodor s-a grăbit din răsputeri spre insula Solovăţ, unde a fost primit cu multă dragoste şi destul de curând s-a învrednicit a fi tuns, primind numele de Filip. Dar viaţa de mănăstire într-o obşte plină de oameni nu corespundea pe deplin aspiraţiilor lui înflăcărate. De aceea Filip, cerând binecuvântarea de la conducere, s-a hotărât să vieţuiască în pustie, unde s-a consacrat cu toată asprimea nevoinţelor pustniceşti. Postul şi privegherile de noapte erau îndeletnicirile lui neîncetate; pâinea pregătită de el, provenea din amestecul de făină cu merişoare pisate.
La început, Filip locuia pe insula Zaiaţ, în Biserica Sfântul Apostol Andrei, Cel întâi chemat, într-un loc sălbatic şi mohorât. Apoi a trecut pe insula Anzersk în pustia preacuviosului Eleazar. Multe năvăliri, mai ales în pustia Zaiaţ, a avut de suferit de pe urma duhurilor necurate. Într-una din nopţile întunecoase, pe când stătea la rugăciune, s-au auzit dintr-o dată nişte lovituri puternice şi dese în fereastră. Îngrijorat de acestea, pustnicul a ieşit rugându-se din chilie, gândind că va întâlni pe cineva dintre cei debarcaţi de curând pe mal, dar, spre surprinderea lui, n-a aflat pe nimeni. De multe ori auzea cum scârţâie uşa de la intrare şi cum cineva păşeşte în tindă, se urcă pe scară în cerdac, merge pe acolo tropăind, după care se întoarce din nou jos. Dacă la început atenţia pustnicului era atrasă de aceste întâmplări, mai apoi înţelegând că acestea sunt cursele vrăjmaşului, fără să se tulbure, îşi continua pravila de rugăciune. Odată, în pustia Anzersk, în timpul rugăciunilor de noapte, el a auzit o bătaie în partea de sus a chiliei sale şi, ieşind afară, a văzut un necunoscut, care la întrebarea lui: „Cine eşti şi ce faci aici?“ a răspuns: „eu sunt un lucrător din mănăstire şi îmi ascut toporul“. „Dar oare aici se ascute?“ – l-a dojenit pustnicul. „Hristos fie cu tine“ – a adăugat el, şi la aceste cuvinte, vedenia a dispărut.
Ajungând la adânci bătrâneţi, Filip s-a retras din pustie în schitul Anzersk, unde a adormit în pace.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
- : del.icio.us
: Digg it
: StumbleUpon
: Yahoo MyWeb
:
| Lectura recomandata | ||
 |
 |
 |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
Pateric
- Despre Rugaciunea lui Iisus vol.I
- Despre Rugaciunea lui Iisus vol.II
- Patericul atonit
- Patericul de la Optina
- Patericul georgian
- Patericul Lavrei pesterilor de la Kiev
- Patericul secolului XX
- Patericul sfintilor batrini
- Patericul Solovetului
- Filocalia sfintelor nevointe ale desavirsirii 1
- Patericul egiptean
Lectura recomandata
Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare
