Religio

Cartea:

Cărți

Scrisorile stareţilor moldoveni – schimonahului Vasilie şi schiarhimandritului Paisie Velicicovschi despre lucrarea minţii şi rugăciunii lui Iisus

Preotul. Numeroase mărturii, aduse de Dv. în ultima convorbire, ale marilor Părinţi ai Bisericii din vechime şi ale Cuviosului Serafim de Sarov, lămuresc pe deplin şi amănunţit învăţătura Bisericii Ortodoxe despre lucrarea minţii şi despre rugăciunea lui Iisus. Ele au completat cele ce aţi spus Dv. în ultimele convorbiri şi ne-au dat un tablou complet şi limpede al rugăciunii lucrătoare sau ostenitoare. Mie îmi sunt lămurite pe deplin acum, însemnătatea, sensul, importanţa şi necesitatea lucrării lăuntrice de rugăciune pentru un creştin. Anume, prin această lucrare, având în inimă o necurmată aducere aminte de rugăciune despre Domnul Iisus Hristos şi mereu alergând la ajutorul Lui, creştinul îşi păzeşte curăţia vieţii sale celei duhovniceşti dinlăuntru, de întinarea cugetelor celor deşarte şi păcătoase şi mişcarea necurmată a patimilor. El îşi lucrează acea osteneală lăuntrică necesară, fără de care şi viaţa lui cea de dinafară, purtarea lui nu poate fi creştină, după cum învaţă despre acest lucru Sfântul Isichie, presbiterul din Ierusalim: „Dacă înlăuntrul inimii omul nu va face voia lui Dumnezeu şi nu va păzi poruncile lui, apoi el şi în afară nu va putea face acest lucru.“ După toate cele ce le-am ascultat, pentru mine; astfel, apare problema unei vieţi creştine şi eu limpede văd acel neajuns de la temelie, care face viaţa religioasă a societăţii noastre creştine atât de lipsită de roade; neajunsul acesta constă în slăbiciunea luptei noastre lăuntrice pentru curăţia şi buna orânduire a vieţii din inima noastră, sau altfel spus, în nepăsarea noastră faţă de starea ei duhovnicească (a inimii). De aici, anume din acest punct, trebuie să înceapă renaşterea noastră religioasă, dacă noi într-adevăr o voim. Spuneţi-mi dacă eu am înţeles drept, însemnătatea rugăciunii lui Iisus?
Monahul. Mi se pare că aveţi dreptate.
Preotul. Revenind la conţinutul convorbirilor noastre anterioare, eu vreau să vă atrag atenţia asupra faptului, că noi până acum aproape în întregime ne-am ocupat numai de cercetarea şi de studierea rugăciunii lucrătoare şi ostenitoare. Noi prea puţin ne atingem de rugăciunea contemplativă şi până acum nimic n-am vorbit despre acele primejdii care se ivesc în timpul unei lucrări greşite a rugăciunii lui Iisus. De aceea, eu vreau din nou să vă rog, spuneţi-mi mai amănunţit, pe cât acest lucru e cu putinţă, ce este rugăciunea contemplativă şi în ce se cuprinde deosebirea şi de cea lucrătoare, de asemenea şi ce este „înşelarea“, în ce constă, de unde vine şi cum să se păzească de ea un lucrător al rugăciunii lui Iisus?
Monahul. Eu în mai multe rânduri v-am spus că în lucrarea rugăciunii lui Iisus se cere un progres şi o continuitate riguroasă. Sporirea în rugăciune se face pe cale organică, pe nesimţite, după cum creşte organismul omenesc, după cum se dezvoltă o plantă. Toate la timpul lor. Nu trebuie de sărit înainte. Şi pe lângă acestea, trecerea de la rugăciunea cea lucrătoare la cea contemplativă nu depinde de eforturile omului, ci de voinţa lui Dumnezeu. Deşi în rugăciunea cea lucrătoare reuşita depinde de harul lui Dumnezeu, dar totuşi aici au mare însemnătate şi eforturile omului. Iar mai departe, întru sporirea rugăciunii, Însuşi Dumnezeu îl duce pe om parcă de mână şi căutarea cea de capul nostru a rugăciunii mai înalte fiind prematură şi păcătoasă, cuprinde în sine o mare primejdie pentru viaţa noastră cea duhovnicească. Afară de aceasta, în rugăciune ca şi în alt oarecare proces organic, nu sunt limite bruşte, fixe, între momentele răzleţe ale creşterii. Noi deosebim pe un copil de un tânăr, însă nu putem arăta momentul când copilul a devenit adolescent. La fel e şi în rugăciune. Noi cunoaştem rugăciunea cea grăită, rugăciunea minţii, rugăciunea minţii din inimă, rugăciunea cea de sine mişcătoare, rugăciunea cea văzătoare sau contemplativă, rugăciunea curată, rugăciunea cea duhovnicească, rugăciunea care trece dincolo de hotarele conştiinţei, însă noi nu putem exact să le separăm una de alta. Trecerea de la una la alta se petrece pe nesimţite, organic. Vă aduceţi aminte de cuvintele Sf. Isaac Sirul, despre faptul în ce sens larg întrebuinţează Sf. Părinţi însăşi denumirea rugăciunii. Iată de ce, în toate convorbirile noastre, eu am în vedere mai întâi de toate să vă întăresc în gândul că e necesar cât mai tare să ne statornicim în rugăciunea lucrătoare, să sporim în nevoinţa luării aminte, pocăinţii, zdrobirii, evlaviei, învingerii cugetelor. Dacă rugăciunea Dv. cea lucrătoare va merge bine, se va pătrunde în sfârşit de o credinţă fierbinte, de o căldură a rugăciunii, de o zdrobire sinceră şi Dv. de la sine, după mila lui Dumnezeu, vi se va deschide drumul spre rugăciunea cea contemplativă şi prin încercare veţi cunoaşte în ce constă şi ea. Iar o petrecere dreaptă şi plină de răbdare în rugăciunea lucrătoare, însoţită de stările ridicate ale duhului, singur de la sine vă va da o astfel de bucurie şi o astfel de mulţumire, că nu veţi mai dori nimic mai mult şi nici nu veţi îndrăzni să cereţi mai mult, ci îi veţi mulţumi pentru ceea ce aveţi de la El.
Preotul. Eu, cu toată inima am priceput şi mi-am însuşit această învăţătură a Dv., părinte dragă, şi întotdeauna îmi voi aminti-o şi mă voi ţine de ea; şi eu deloc nu năzuiesc înainte de vreme şi de capul meu să mă sui pe treptele cele mai înalte ale nevoinţei de rugăciune, ci ţin minte cuvintele Sfinţilor Părinţi şi nevoitori, precum şi cuvintele Sfinţiei voastre, despre faptul că dacă noi n-avem idee despre stările de rugăciune cele mai înalte, apoi nu pricepem nici de starea noastră proprie. Şi foarte uşor ne putem închipui că am ajuns deja la limitele posibile ale rugăciunii şi astfel, să cădem în mulţumire de sine şi trufie. Ca să scap de acest lucru, eu aş fi vrut să ştiu ce nu-i ajunge încă unui ostenitor al rugăciunii celei lucrătoare şi cum e acea rugăciune înaltă, contemplativă, la care au ajuns cei ce au sporit. Eu caut acestea nu dintr-un îndemn al mândriei, ca să mă sui la latura lucrurilor ce nu pot fi atinse, ci numai pentru ca mai lesne să-mi dau seama de starea mea actuală de rugăciune.
Monahul. Tocmai acest răspuns nădăjduiam eu să-l aud de la Dv. Deci, dacă astfel stau lucrurile, apoi eu sunt gata să vorbesc cu Dv. despre lucrurile de care numai ce m-aţi întrebat. Însă în loc de a vorbi cu Dv. despre aceste lucruri cu cuvintele mele proprii, eu vă propun să ascultaţi ce au scris despre rugăciune stareţii moldoveni – schimonahul Vasile, stareţul şi mai marele schitului de la Poiana Mărului şi schiarhimandritul Paisie (Velicicovschi) stareţul mănăstirii Neamţul. Aceşti stareţi au trăit în secolul al XVIII-lea. Amândoi ei erau originari din Rusia. Stareţul Vasile a fost povăţuitorul şi prietenul stareţului Paisie. Ei amândoi au deprins învăţătura Sfinţilor Părinţi despre lucrarea minţii şi rugăciunea lui Iisus prin lucrare, din propria încercare şi scriu despre acest lucru nu numai după cele ce au învăţat din cărţi, ci bizuindu-se şi pe încercarea lor personală. De aceea toate cuvintele lor se deosebesc printr-o limpezime, preciziune şi exactitate. Despre aceşti stareţi, mai ales despre Paisie Velicicovschi, Dv. desigur că aţi auzit deja. Cel din urmă dintre ei, care a adunat în jurul său până la o mie de fraţi la mănăstirea Neamţului, care a creat o şcoală numeroasă de ucenici de ai săi, care a înnoit prin traducerile sale literatura ascetică patristică, a avut în secolul al XVIII şi al XIX-lea o mare înrâurire asupra monahismului ortodox, mai ales în Rusia, care nu şi-a pierdut însemnătatea sa nici azi, lucru despre care acum nu voi mai vorbi pe larg.
Stareţul Vasile a scris predosloviile la cărţile despre lucrarea minţii ale Sf. Grigorie Sinaitul, Sf. Filotei Sinaitul, Sf. Isichie Ierusalimeanul, Şi Sf. Nil Sorschi. În aceste predoslovii el arată că numai pravila de rugăciune de dinafară, cântarea de tropare şi canoane şi cântarea de psalmi nu e de ajuns şi este neapărată nevoie de lucrarea lăuntrică a rugăciunii şi de lupta cu cugetele şi cu patimile, prin chemarea necurmată a numelui Domnului Iisus Hristos. O astfel de lucrare lăuntrică nu trebuie socotită drept o îndeletnicire numai a acelora care au ajuns la o înaltă treaptă de desăvârşire duhovnicească şi care s-au curăţit de patimi; ea este neapărat trebuincioasă şi celor începători, pe care-i ajută să-şi cunoască întocmirea lor lăuntrică şi lipsurile lor şi să învingă cugetele şi patimile. Totodată, stareţul Vasile respinge şi feluritele obiecţiuni care se ridică împotriva lucrării minţii şi demonstrează că anume ea îi ajută nevoitorului să deosebească lucrarea înşelării şi să fugă de ea. El se atinge şi de rugăciunea cea contemplativă, descriind unele stări ale ei.
În toate cele patru predoslovii el vorbeşte despre unul şi acelaşi lucru, însă lămureşte subiectul ce şi l-a propus din toate punctele de vedere, astfel că toate predosloviile se completează una pe alta. Din operele stareţului Paisie, eu voi aduce numai „Capetele despre rugăciunea minţii“ scrise împotriva hulitorilor lucrării minţii. Făcând cunoştinţă cu scrierile lor, Dv. veţi găsi în ele răspunsurile şi la întrebările ce vă interesează, iar dacă ceva vi se va părea nelămurit, sau se vor ivi alte întrebări noi, apoi vom încerca să cercetăm şi să lămurim toate acestea în convorbirea noastră de data viitoare. Eu nădăjduiesc că planul propus de mine va fi pentru Dv. şi folositor şi interesant şi de aceea, vă rog să ascultaţi dintâi predosloviile stareţului Vasile, traduse de pe limba slavă în cea rusă contemporană, începând cu predoslovia la cartea Sf. Grigorie Sinaitul.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul