Religio

Cartea:

Cărți

Sfântul Efrem Sirul

„Stând la rugăciune să ştii înaintea cui stai, către El să fie îndreptate întreg sufletul şi întreagă inima ta. Înţelegi ce-ţi vorbesc?“ (Ep. Teofan, Despre rugăciune şi trezvie. Sf. Efrem Sirul Q 5).
„Intrând în casa lui Dumnezeu să nu ne risipim cu mintea, dimpotrivă, omul nostru cel dinlăuntru să se îndeletnicească cu contemplarea şi rugăciunea. Iar rugându-ne să zicem: Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, ca nici un fel de cugete să nu mai tulbure mintea noastră“ (Q 4).
„Din toate părţile îngrădeşte-ţi casa sufletului tău printr-un zid al atenţiei pline de trezvie, şi nu lăsa nici o crăpătură la ogradă, ca vrăjmaşul, pătrunzând prin ea, să-ţi jefuiască casa şi tu să fi vinovat de pieirea ta“ (Q 3).
„O mică nepăsare naşte păcatul şi puţină trezvie înlătură o vătămare mare“ (Q 10).
„De ce uneori sufletul e biruit de gânduri? Pentru că nu li se împotriveşte, ci le îngăduie să pătrundă înlăuntru şi ele găsindu-şi acolo hrană, cu încetul destramă sufletul“ (Q 22).
„Până a nu se înrădăcina patima în tine, smulge-o din tine, şi până n-a dat odrasle, smulge-o cu rădăcină, chiar din adâncime. Căci dacă îi vei îngădui să se înrădăcineze în tine, apoi ea va pune stăpânire pe tine“ (Q 23).
„Atâta timp cât cineva se teme de Dumnezeu, nu va păcătui. Vrei să nu păcătuieşti? Păzeşte frica de Dumnezeu“ (Q 33).
„Să iubim evlavia; lasă să-şi bată joc de noi, lasă să ne lovească; noi nu o vom părăsi. Căci aceasta este o comoară plină de bunătăţi. Ea îl înduplecă pe Dumnezeu să privească spre acela care şi-a agonisit-o, după cum este scris: „Spre cine voi privi? Numai spre cel blând şi tăcut, şi care tremură de cuvintele Mele“ (Ps. 66, 2). Şi fericit este cel ce le dispreţuieşte pe toate pentru evlavie“ (Q 42).
„Frica de Dumnezeu să fie pururea înaintea ochilor tăi şi păcatul nu te va stăpâni. Nu zice: „voi păcătui astăzi şi mă voi pocăi mâine“. Căci nu eşti sigur de ziua de mâine. Să ne pocăim astăzi, iar de ziua de mâine se va îngriji Domnul“ (Q 35).
„Crede cu toată inima ta în Domnul şi în orice vreme vei afla harul Lui. Dacă petreci în El, apoi nu-ţi vei pierde plata ta“ (Q 37).
„Nu te opri asupra gândurilor necurate, ca să nu te ducă la îndeplinirea lor cea ruşinoasă şi cu fapta; ci scârbeşte-te de ele şi le izgoneşte din tine, ca mintea ta să fie întru odihnă. Roagă-te Domnului, ca să-ţi lumineze ochii inimii tale; căci cele cu neputinţă la om, cu putinţă sunt la Dumnezeu“ (Q 44).
„Dacă ţi s-a împietrit inima ta, plângi înaintea Domnului, ca El să izvorască asupra ta strălucirea cunoştinţii“ (Q 49).
„Nu slăbi din pricina gândurilor ce-ţi vin. Însă când îţi va veni un cuget viclean, strigă către Domnul cu lacrimi, zicând: Doamne, milostiv fi mie păcătosului şi iartă-mă pe mine, Iubitorule de oameni! Depărtează de la noi, Doamne, pe cel viclean! Dumnezeu e ştiutor al inimilor şi cunoaşte cugetele cele ce vin de la năravul cel rău, însă cunoaşte şi cugetele ce ne vin din răutatea dracilor. Însă să ştii, că în ce măsură te vei lupta şi vei răbda slujind Domnului, în aceeaşi măsură se va curaţi şi mintea ta şi cugetele tale“ (Q 56).
„În loc de scut, îngrădeşte-te pe tine cu cinstita Cruce, pecetluind cu Ea mădularele şi inima ta. Şi nu numai cu mâna pune pe tine semnul Crucii, ci şi în minte pecetluieşte cu el orice îndeletnicire a ta, şi scularea ta, şi patul tău, şi orice slujire ai face, pecetlueşte-o mai întâi (cu semnul Crucii) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Q 63).
„Multă luptă şi osteneală tainică, nevăzută trebuie; trebuie pururea să-ţi faci cercetarea cugetelor şi să-ţi îndeletniceşti neîncetat simţurile sufleteşti cele slăbite, în osebirea binelui şi răului, şi mădularele sufletului cele slăbite să le încălzim prin ridicarea minţii spre Dumnezeu şi prin sârguinţă, lipindu-ne totdeauna cu mintea noastră de El, ci cu ajutorul harului lui Dumnezeu, după zisa Apostolului, să fim un Duh cu Domnul. Şi această luptă tainică, cugetare de Dumnezeu şi osteneală, trebuie s-o avem noi toţi, şi zi şi noapte şi în orice împlinire a poruncii lui Dumnezeu, de ne rugăm, sau slujim, de mâncăm, sau bem, sau altceva de facem“ (Q 67).
„Cel ce doreşte să petreacă neîncetat în rugăciune, trebuie să-şi ia nevoinţa cea mai largă, osteneală mare şi o stăruinţă necurmată; pentru că petrecerea lui într-o rugăciune necurmată are o mulţime de piedici păcătoase: somnul, trândăvia, îngreuierea trupului; risipirea gândurilor, neorânduiala minţii, nepăsarea, nerăbdarea, slăbănogirea şi alte îndemnuri subţiri ale răutăţii; după aceasta urmează necazurile, scularea duhurilor celor mai viclene care duc război cu sufletul, care în realitate neîncetat îl caută pe Dumnezeu, luptă (duhurile) împotriva lor (sufletului) până la sânge şi-l opresc să se apropie de Dumnezeu. De aceea, trebuie să te îmbărbătezi cu toată trezvia şi sârguinţa şi cu toată silinţa sufletească şi trupească întru răbdare de tot felul. Ca acel ce într-adevăr îşi duce crucea, necurmat să petreacă în luptă şi în mare osteneală şi în plâns şi în necaz, pentru împărăţie, fără slăbire şi fără a se lăsa risipit de gândurile cele păcătoase, sau de somn, sau de trândăvie, sau de slăbănogire, sau de tulburarea minţii şi să nu te gândeşti la ceva necuviincios şi să nu te mulţumeşti numai cu îngenunchierea trupească, pe când mintea s-ar afla în tulburare şi risipire“ (Q 70).
„Cine se teme de Dumnezeu, acela e mai presus de orice frică; el s-a îndepărtat pe sine şi a lepădat departe în urma sa toate grozăviile acestui veac. „Văzut-am pe Domnul pururea înaintea mea, ca să nu mă tem şi să nu mă clatin“, zice David cel plin de frică de Dumnezeu (Ps. 15, 8). Nici în faţa grozăviilor lumii acesteia, nici în faţa înfricoşărilor celui viclean, nu-i vine frică şi cutremur celui ce se teme de Dumnezeu. Chiar Satana se teme de acela care se teme de Dumnezeu şi oştile lui se zguduie înaintea aceluia care împlineşte poruncile lui Dumnezeu“ (Q 73).
„Cetatea de scăpare pentru noi astăzi e pocăinţa. Şi ea nu e departe, ci aproape; fiecare stă la uşile ei. Mult trebuie să alerge evreul până la cetatea de scăpare şi abia de scapă el, iar uneori nu scapă. Iar această cetate a scăpării noastre singură se grăbeşte întru întâmpinarea păcătoşilor. Binecuvântat este cel Bun, Care te-a dăruit nouă pocăinţo, spre cetatea noastră de scăpare“ (Q 75).
„Pe Tine, Te rog, Doamne, în uşile Tale bat, Bunule! Deschide-mi mie, după făgăduinţa Ta cea nemincinoasă; „bateţi şi vi se va deschide vouă“ (Mat. 7, 7). Iată, Te rog, după cum am fost învăţat de Tine; dăruieşte-mi, Doamne, după cum ai făgăduit. Nu cer aur. Ştergerea păcatelor e mai bună decât aurul, iertarea e mai de preţ decât comorile“ (Q 77).
„Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntru este“ (Luca, 17, 21). „Intră înlăuntrul tău, caută mai cu stăruinţă şi fără osteneală vei afla. Depărtează-te de la răspântia distracţiilor, de pe calea cea pierzătoare a poftelor, din desişul iubirii de avuţie şi de la tovărăşiile, cele vătămătoare. Intră înlăuntrul tău, petreci în tine însuţi, în prea frumoasa cămară a duhului tău şi caută acolo împărăţia, după cum ne-a învăţat Mântuitorul nostru. Dar dacă ea nu e în tine, apoi strigă: Tatăl nostru, vie împărăţia Ta! şi ea va veni când vei chema-o. Împărăţia e în tine. Deci întră în tine, petreci în inima ta, căci acolo e Dumnezeu. El nu te părăseşte pe tine, însă tu îl părăseşti pe El“ (Q 88).
„Atâta timp cât inima petrece în bine şi Dumnezeu petrece în ea, până atunci ea e izvor de viaţă, pentru că numai atunci din ea ies cele bune. Dar de îndată ce ea se depărtează de Dumnezeu şi lucrează fără lege, apoi devine izvor de moarte, pentru că atunci din ea ies cele rele. Inima e locaşul lui Dumnezeu; de aceea are nevoie să fie păzită, ca cele rele să nu pătrundă în ea şi Dumnezeu să nu se îndepărteze de ea“ (Q 98).
„Minunat este acest lucru şi vrednic de mirare; e de nepătruns pentru cele de sus şi negrăit pentru cele de jos. Cel nepătruns de orice minte, pătrunde în inimă şi sălăşluieşte în ea; Cel ascuns de cei în chipul focului se află în inimă; Pământul nu poate suferi paşii Lui, iar inima cea curată Îl poartă în sine. Cerul e mic pentru şchioapa (palma) Lui, iar inima e locaşul Lui. Întreaga făptură nu-L cuprinde în hotarele sale; dar dacă inima Îl va căuta, apoi şi o inimă mică Îl poate cuprinde pe El. Un loc mic îşi alege Dumnezeu în om pentru locuinţa Sa şi devine omul templul lui Dumnezeu, în care sălăşluieşte şi petrece Dumnezeu. Sufletul e templul Lui, iar inima este altarul cel sfânt, pe care se aduc jertfele cele de laudă şi de slavoslovie, iar preot e mintea, care stă şi slujeşte cele sfinte acolo“ (Q 90).
„În inima ta se păstrează o comoară. Deci caută-ţi un paznic care necurmat să stea lângă uşile tale, ca să nu te jefuiască tâlharii, să nu te fure oamenii cei răi. Dar întrucât tu nu te îngrijeşti de sufletul tău, nu-ţi cauţi paznici pentru el, apoi năvălesc în el duhurile cele necurate şi răpitorii şi îl destramă până la sfârşit. Avuţia, care nu e proprietatea ta, tu o păzeşti cu stăruinţă; iar sufletul tău, proprietatea ta, tu nu-l păzeşti. La vii, la grădinile de măslini, la ogoarele însămânţate, tu pui paznici, iar moştenirea lui Dumnezeu o laşi fără de paznici care ar păzi-o. Avuţia ceea vremelnică fiecare o păzeşte cu băgare de seamă, iar sufletul, moştenirea lui Dumnezeu cea mai scumpă, o răpesc şi o jefuiesc dracii şi nimeni nu se îndurerează şi nu se întristează de acest lucru. Cel viclean intră în noi şi duce la neorânduială şi inima şi mintea; de aceea, fiecare, împotriva voii sale merge în desiş (lume) şi rătăceşte acolo“ (Q 91).
„Sufletul e mult mai plăcut lui Dumnezeu decât toate făpturile zidite de El. Iar păcatul îl face pe el mort şi tu nici nu pricepi acest lucru, păcătosule. Tânguieşte-te pentru tine, pentru Dumnezeu, că şi Lui îi pare rău de tine. Prin păcat e omorât sufletul tău, întoarce-l spre viaţă prin lacrimi. Bucură-te de Dumnezeu şi să se veselească El, că tu ţi-ai întors sufletul tău spre viaţă“ (Q 94).
„Fii şi templu şi preot lui Dumnezeu, slujeşte lui Dumnezeu în templul tău, după cum El a fost pentru tine şi preot şi jertfă şi junghiere. De aceea, fi şi tu pentru El templu şi preot şi jertfă. Întrucât duhul tău este templu, apoi nu îngădui în el nici o curăţie“ (Q 105).
„Nu îngădui în casa lui Dumnezeu nimic din cele urâte de Dumnezeu, dimpotrivă, împodobeşte casa lui Dumnezeu cu tot ce I se cuvine lui Dumnezeu“ (Q 105).

Cuvinte cheie: , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul