"Iisus" apare in urmatoarele texte:

CAPITOLUL XIX - Despre recunoştinţă şi despre gândurile bune

• Patericul atonit

Un părinte cu discernământ şi îndrumător a spus: Odată, o cunoştinţă a venit să mă vadă, fiind într-o stare mizerabilă. El îşi construia o casă într-un loc foarte liniştit din oraş. În curând, nişte oameni au deschis un garaj lângă ...

CAPITOLUL XX - Despre evlavie, ordine şi corectitudine şi despre respectul faţă de părinţii mai bătrâni

• Patericul atonit

Un ascet bătrân, cu multă experienţă, mi-a spus: – Părinţii din timpurile mai vechi erau evlavioşi, atenţi şi severi. Ei nu purtau grija înfăţişării exterioare, a feţii, a părului, neîngrijindu-se, nepăsându-le dacă faţa sau părul lor nu arătau bine. Rasele ...

CAPITOLUL XXI - Despre viaţa euharistică şi tainică

• Patericul atonit

În marile mănăstiri chinoviale din Sfântul Munte Athos, jertfa nesângeroasă a Sfintei Euharistii e slujită zilnic. În cel mai viu şi mistic mod, monahismul trăieşte viaţa euharistică a Bisericii şi taina comuniunii în Hristos, ca şi sensul eshatologic al venirii ...

CAPITOLUL XXIII - Despre liniştire, curăţirea minţii şi a inimii

• Patericul atonit

Un dovedit iubitor al pustiei a fost binecuvântatul ieromonah rus Serapion, care l-a vizitat pe marele isihast şi pustnic Calinic în 1912–1913, ca să-i ceară binecuvântare să plece şi să se alăture asceţilor care se nevoiau în pustie. Părintele Calinic, ...

CAPITOLUL XXIV - Despre minunatele intervenţii ale Sfintei Pronii şi ale dreptei celei atotputernice a Celui Preaînalt

• Patericul atonit

Pentru Sfântul Dionisie al Olimpului, Dumnezeu era bucuria lui deplină, plăcerea duhovnicească şi ocrotirea în timpul nevoinţelor ascetice din Grădina Maicii Domnului. Nepurtând grijă de hrana trupească, el se hrănea numai cu castane sălbatice. Dar mult Milostivul şi Purtătorul ...

CAPITOLUL XXV - Despre nejudecare şi despre blestemata judecare a semenilor

• Patericul atonit

Un părinte duhovnicesc numit Veniamin, când o persoană care venea la el pentru spovedit vorbea numai despre alţii şi-i judeca pe fraţii săi, îl trimitea pe «penitent» să se corecteze şi să-şi schimbe atitudinea. Cel mai simplu călugăr dionisiatan, bătrânul ...

CAPITOLUL XXVI - Despre smerenie şi lacrimi

• Patericul atonit

Cuviosul şi vrednicul de pomenire egumenul de la Dionisiu, arhimandritul Gavriil, obişnuia să spună că monahul Gherontie, care era tipicar43 (Tipicar (τυπικάρης) este cel ce se îngrijeşte de ordinea Sfintelor Slujbe.) la Sfântul Pantelimon, petrecea cea mai mare parte ...

CAPITOLUL XXVIII - Despre pocăinţa mântuitoare

• Patericul atonit

Cu mai mulţi ani în urmă, în Chilia Sfintei Treimi de la Schitul Sfânta Ana trăiau cinci fraţi de sânge. Din pizma satanei, ei au început să se certe între ei în aşa fel încât au ajuns să fie ...

CAPITOLUL XXX - Despre cuget şi gânduri

• Patericul atonit

Un părinte contemporan ne spunea: – Dacă pui un copil într-o cofetărie aflată în vârful unei prăpăstii şi deschizi toate uşile, nu va fi nici un pericol ca el să iasă şi să moară, deoarece atenţia lui va fi concentrată ...

CAPITOLUL XXXI - Despre vedeniile şi apariţiile dumnezeieşti

• Patericul atonit

De-a lungul secolelor, oameni cu poziţie socială şi politică înaltă, precum regi, regine, prinţi şi nobili au intrat în viaţa monahală plini de nădejde. Dreptul Pavel de la Xeropotamu a fost un asemenea exemplu. El a fost fiul regelui Mihail ...