"Noul Schit" apare in urmatoarele texte:

CAPITOLUL I - Despre dragostea dumnezeiasca

• Patericul atonit

Când Sfântul Atanasie a terminat de zidit Manastirea Lavra, a plecat la Constantinopol, dorind sa-l vada pe fiul sau duhovnicesc, împaratul Nichifor Foka, care a fagaduit ca va parasi lumea si va deveni calugar, lânga parintele sau duhovnicesc. El ...

CAPITOLUL VI - Despre neagoniseala si saracie de buna voie

• Patericul atonit

În spatele hainelor zdrenţuite şi a înfăţişării sărăcăcioase a pustnicilor, se află o bogăţie de virtuţi ascunse şi un suflet care dispreţuieşte şi învinge lumea materială. În neagoniseala impusă de ei înşişi şi în sărăcia vieţii lor se ascunde ...

CAPITOLUL IX - Despre simplitate

• Patericul atonit

În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuţă ce îl alina şi îl apăra de şerpi şi şoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din ...

CAPITOLUL XI - Despre asceză

• Patericul atonit

Cuviosul nostru părinte purtător de Dumnezeu, Petru Atonitul, primul pustnic de pe Muntele Athos, a trăit într-o peşteră în partea de sud a peninsulei. Acolo a dus o viaţă cu adevărat îngerească şi cerească. Fără haine, desculţ, suferind multe ...

CAPITOLUL XIII - Despre virtutea discernământului gândurilor şi a stărilor duhovniceşti

• Patericul atonit

Renumitul isihast şi duhovnic, părintele Grigorie, a locuit în Schitul Sfânta Ana Mică înaintea părintelui Sava. Era într-o neîncetată rugăciune şi tăcere. Vorbea numai când era necesar şi toţi se minunau de darul lui dumnezeiesc, al vorbirii inspirate. A ...

CAPITOLUL XIV - Despre milostenia cu credinţă în Dumnezeu şi următoare lui Hristos

• Patericul atonit

Duhovnicul de la Karulia, părintele Hristofor, era foarte aspru cu el însuşi. Obişnuia să se pălmuiască peste faţă ca să nu adoarmă în timpul privegherilor. El era milostiv cu cei săraci. De fiecare dată când întâlnea un călugăr sau ...

CAPITOLUL XX - Despre evlavie, ordine şi corectitudine şi despre respectul faţă de părinţii mai bătrâni

• Patericul atonit

Un ascet bătrân, cu multă experienţă, mi-a spus: – Părinţii din timpurile mai vechi erau evlavioşi, atenţi şi severi. Ei nu purtau grija înfăţişării exterioare, a feţii, a părului, neîngrijindu-se, nepăsându-le dacă faţa sau părul lor nu arătau bine. Rasele ...

CAPITOLUL XXIV - Despre minunatele intervenţii ale Sfintei Pronii şi ale dreptei celei atotputernice a Celui Preaînalt

• Patericul atonit

Pentru Sfântul Dionisie al Olimpului, Dumnezeu era bucuria lui deplină, plăcerea duhovnicească şi ocrotirea în timpul nevoinţelor ascetice din Grădina Maicii Domnului. Nepurtând grijă de hrana trupească, el se hrănea numai cu castane sălbatice. Dar mult Milostivul şi Purtătorul ...

CAPITOLUL XXXVII - Despre blândeţe, ca cea a lui Hristos, şi despre nerăutate

• Patericul atonit

Ieromonahul român Leontie din Negreşti, judeţul Neamţ, a venit la Sfântul Munte în 1852 şi a murit în 1901. El şi-a cunoscut dinainte moartea sa. A fost cunoscut pentru smerenia şi inima sa curată, deoarece niciodată nu se supăra ...

CAPITOLUL XXXVIII - Despre virtutea îndumnezeitoare a rugăciunii, care cuprinde toate celelalte virtuţi

• Patericul atonit

Când Sfântul Acachie Kafsokalivitul stătea la rugăciune în picioare, părea un stâlp drept, neclintit; iar când stătea jos, era neştiutor de trupul său, căci era într-o stare de înălţare a fiinţei sale plin de har şi lumină dumnezeiască, necreată.

...