"Schitul Sfânta Ana" apare in urmatoarele texte:

CAPITOLUL I - Despre dragostea dumnezeiasca

• Patericul atonit

Când Sfântul Atanasie a terminat de zidit Manastirea Lavra, a plecat la Constantinopol, dorind sa-l vada pe fiul sau duhovnicesc, împaratul Nichifor Foka, care a fagaduit ca va parasi lumea si va deveni calugar, lânga parintele sau duhovnicesc. El ...

CAPITOLUL VI - Despre neagoniseala si saracie de buna voie

• Patericul atonit

În spatele hainelor zdrenţuite şi a înfăţişării sărăcăcioase a pustnicilor, se află o bogăţie de virtuţi ascunse şi un suflet care dispreţuieşte şi învinge lumea materială. În neagoniseala impusă de ei înşişi şi în sărăcia vieţii lor se ascunde ...

CAPITOLUL IX - Despre simplitate

• Patericul atonit

În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuţă ce îl alina şi îl apăra de şerpi şi şoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din ...

CAPITOLUL X - Despre lepădarea de lume şi înstrăinare

• Patericul atonit

Doi descendenţi regali au fost Ioan şi fiul său, Eftimie, ctitorul Sfintei Mănăstiri Iviru. Ei au strălucit între anii 960–980 şi au fost ucenici ai Sfântului Atanasie Atonitul. Sfântul Eftimie, pe când trăia în lume, s-a certat şi a ...

CAPITOLUL XI - Despre asceză

• Patericul atonit

Cuviosul nostru părinte purtător de Dumnezeu, Petru Atonitul, primul pustnic de pe Muntele Athos, a trăit într-o peşteră în partea de sud a peninsulei. Acolo a dus o viaţă cu adevărat îngerească şi cerească. Fără haine, desculţ, suferind multe ...

CAPITOLUL XIII - Despre virtutea discernământului gândurilor şi a stărilor duhovniceşti

• Patericul atonit

Renumitul isihast şi duhovnic, părintele Grigorie, a locuit în Schitul Sfânta Ana Mică înaintea părintelui Sava. Era într-o neîncetată rugăciune şi tăcere. Vorbea numai când era necesar şi toţi se minunau de darul lui dumnezeiesc, al vorbirii inspirate. A ...

CAPITOLUL XIV - Despre milostenia cu credinţă în Dumnezeu şi următoare lui Hristos

• Patericul atonit

Duhovnicul de la Karulia, părintele Hristofor, era foarte aspru cu el însuşi. Obişnuia să se pălmuiască peste faţă ca să nu adoarmă în timpul privegherilor. El era milostiv cu cei săraci. De fiecare dată când întâlnea un călugăr sau ...

CAPITOLUL XXII - Despre buna-mireasmă a sfintelor moaşte şi despre izvorârea de mir

• Patericul atonit

Sfântul Teofil Izvorâtorul de mir a trăit în timpul Sfântului Patriarh Nifon (1556). El a fost trimis de Patriarh şi de Sfântul Sinod în Egipt, ca să confirme uimitoarea minune care avusese loc acolo, mutarea muntelui Ntour Tag dintr-un ...

CAPITOLUL XXV - Despre nejudecare şi despre blestemata judecare a semenilor

• Patericul atonit

Un părinte duhovnicesc numit Veniamin, când o persoană care venea la el pentru spovedit vorbea numai despre alţii şi-i judeca pe fraţii săi, îl trimitea pe «penitent» să se corecteze şi să-şi schimbe atitudinea. Cel mai simplu călugăr dionisiatan, bătrânul ...

CAPITOLUL XXVI - Despre smerenie şi lacrimi

• Patericul atonit

Cuviosul şi vrednicul de pomenire egumenul de la Dionisiu, arhimandritul Gavriil, obişnuia să spună că monahul Gherontie, care era tipicar43 (Tipicar (τυπικάρης) este cel ce se îngrijeşte de ordinea Sfintelor Slujbe.) la Sfântul Pantelimon, petrecea cea mai mare parte ...